10 definiții pentru diplomat (s.m., cu diplomă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.
DIPLOMAT1, -Ă, diplomați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a obținut o diplomă. – Din fr. diplômé.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diplomat2, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O., I, 278 / Pl: ~ați, ~e / E: fr dipômé] 1-2 (Persoană) care a obținut o diplomă (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIPLOMAT1, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deține un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIPLOMAT1 ~tă (~ți, ~te) și substantival Care a obținut o diplomă. /<fr. diplôme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diplomat a. și m. care a obținut o diplomă. ║ m. 1. persoană însărcinată a trata cu străinii afacerile guvernului său; 2. ispitit, pățit; 3. fig. om fin, șiret.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* diplomát, -ă adj. și s. (d. diplomă). Care posedă o diplomă, un certificat superior. Care e însărcinat cu o misiune diplomatică (ambasador saŭ ministru plenipotențiar). Fig. Om fin (șiret).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diplomat1 (desp. di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate (diplomat de carieră; diplomat univesitar; persoană diplomată)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diplomat1 (di-plo-) adj. m., (persoană) s. m., pl. diplomați; adj. f., s. f. diplomată, pl. diplomate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diplomat adj. m.(persoană cu diplomă, din diplomație, abilă), s. m. (sil. -plo-), pl. diplomați; f. sg. diplomată, pl. diplomate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: di-plo-mat
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
diplomat, diplomațisubstantiv masculin diplomată, diplomatesubstantiv feminin
- 1. Persoană care a obținut o diplomă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- diplômé DEX '09 DEX '98 DN