7 definiții pentru diplomat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIPLOMÁT2, -Ă, diplomați, -te, s. m. și f., s. n., adj. I. 1. S. m. și f. Reprezentant oficial al unui stat bucurându-se de privilegii și imunități în țara unde își îndeplinește misiunea. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care denotă calcul, abilitate (în comportare); diplomatic2. II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu adaos de frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.

diplomat1, ~ă [At: HELIADE, O. 480 / Pl: ~ați, ~e / E: fr diplomate] 1 smf Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său Si: (îvr) diplomatic1 (2). 2 smf (Pex) Persoană care se ocupă cu diplomația (1) Si: (îvr) diplomatic1 (3). 3 smf Persoană care face parte din corpul diplomatic (23) Si: (îvr) diplomatic1 (4). 4 smf Persoană care are cunoștințe temeinice de diplomație (5). 5-6 smf, a (Persoană) care are calitățile necesare unui diplomat (1). 7-8 smf, a (Persoană) care știe să trateze sau să conducă o afacere sau cum să se comporte într-o situație, pentru a-și atinge scopurile. 9-10 smf, a (Pex) (Persoană) care manifestă abilitate, subtilitate etc. 11 smi Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom, frișcă și fructe zaharisite.

DIPLOMÁT2, -Ă, diplomați, -te, subst., adj. I. 1. S. m. și f. Persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanții oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său. 2. S. m. și f. Persoană care știe cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situație (pentru a-și atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, șiret în relațiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, șiretenie; diplomatic2. II. S. n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frișcă și fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.

DIPLOMÁT2, -Ă I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relațiile cu statele străine. II. adj. 1. care știe să profite de anumite situații pentru a-și realiza scopul. ◊ (fam.; peior.) abil, dibaci, șiret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomați. III. s. n. prăjitură alcătuită din puding și garnisită cu frișcă și fructe. (< fr. diplomate)

diplomát adj. inv., s. n. (Despre serviete, valize) De tipul celor purtate, la origine, de diplomați ◊ „Frumoasa servietă «diplomat» aparținea nimănui altuia decât celui care întrebase. Păgubașul.” Sc. 28 XII 75 p. 4. ◊ „E controlat portbagajul. Aici o valiză diplomat nou-nouță.” Sc. 19 XI 78 p. 2. ◊ „Antrenorul Naționalei a ascultat de galeria noastră, care i-a strigat: «Dinu huidu-hu, ia-ți valiza și te du!». El și-a luat diplomatul la ora 16.03.” Ev.z. 8 VI 93 p. 9; v. și Săpt. 28 IX 79 p. 6; v. și minitelecomandă (din [servietă, valiză ca de] diplomat; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diplomát2 (prăjitură) (di-plo-) s. n.

Intrare: diplomat (s.n.)
  • silabație: di-plo-mat info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplomat
  • diplomatul
  • diplomatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • diplomat
  • diplomatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diplomat (s.n.)

  • 1. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu adaos de frișcă și fructe zaharisite.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: