dărăjanț sn vz diligență¹

delejanț sn vz diligență¹

diligent [At: FIS., 43 / V: ~gint, del~, (reg) ~ijent / Pl: ~nți, ~e / E: fr diligent, lat diligens, -ntis] 1 (Liv) Harnic. 2 (Liv) Zelos. 3 (Înv) Cuminte.

diligență² sf [At: MAG. IST. I, 58/16 / V: (rar) ~ije~, (înv) ~gin~, deligință / Pl: ~țe / E: fr diligence, lat diligentia] (Liv) 1 Sârguință. 2 Promptitudine.

diligență¹ sf [At: (a. 1767) IORGA, S. D. IV, 98 / V: (rar) ~ijan~, ~ije~, (îrg) ~ijean sn, ~ijanț sn, (înv) ~ijans sn, ~ijansă, dărăjanț sn, deligeanț sn, deligenț sn, del~, deligin~, delijan sn, delijant sn, delijanță, delijență, (reg) dilijancă, dirigeancă, delejanț, delijans / Pl: ~țe / E: fr diligence] Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe lungi Si: poștalion. corectat(ă)

diligint, ~ă a vz diligent

diligință sf vz deligență¹

dilijancă sf vz diligență¹

dilijans sn vz deligență¹

dilijansă sf vz deligență^1[1] modificată

dilijanț sn vz deligență¹

dilijanță sf vz diligență¹

dilijean sn vz diligență¹

dilijent, ~ă a vz diligent

dilijență² sf vz diligență^2[1] modificată

dilijență¹ sf vz diligență¹

dirigeancă sf vz diligență¹

DILIGENT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Transilv.; latinism învechit) Sîrguitor, silitor.

DILIGENȚĂ², diligențe, s. f. (Transilv.; latinism învechit) Sîrguință, osteneală.

DILIGENȚĂ¹, diligențe, s. f. Trăsură mare, acoperită, care făcea (pînă la introducerea căilor ferate și a autotransportului) serviciul regulat de poștă și de transport al călătorilor; poștalion. Drumul e tare și lunecos ca sticla. Diligența merge cu greutate. GALACTION, O. I 468. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. Vîrgolici trebuia să sosească de la Neamț cu diligența de 8 dimineața. HOGAȘ, DR. II 131.

DILIGENT, -Ă adj. Sîrguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].

DILIGENȚĂ¹ s.f. Silință, sîrguință. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence].

DILIGENȚĂ² s.f. (În trecut) Trăsură mare cu cai, folosită la transportul în comun al călătorilor, care mergea mai repede decît trăsurile obișnuite. [< fr. diligence].

DILIGENT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)

DILIGENȚĂ¹ s. f. silință, sârguință, zel. (< lat. diligentia, fr. diligence)

DILIGENȚĂ² s. f. trăsură mare cu cai, folosită în trecut, la transportul regulat de poștă și călători pe distanțe lungi; poștalion. (< fr. diligence)

DILIGENȚĂ ~e f. înv. Trăsură mare, cu multe locuri, care servea ca mijloc de transport pentru pasageri și poștă la distanțe mari; poștalion. /<fr. diligence

diligență f. 1. promptitudine: diligența întru îndeplinirea unei obligațiuni; 2. mare trăsură publică pentru călători.

* diligénță f., pl. e (fr. diligence, d. lat. diligentia. V. predilecțiune). Promptitudine. (Rar). Mare trăsură publică închisă (omnibus) pentru călătorie pe unde nu e cale ferată (Azĭ e înlocuită de automobilu de curse).

diligent (livr.) adj. m., pl. diligenți; f. diligentă, pl. diligente

diligență s. f., g.-d. art. diligenței; pl. diligențe

diligent (livr.) adj. m., pl. diligenți; f. diligentă, pl. diligente

diligență s. f., g.-d. art. diligenței; pl. diligențe

diligent adj. m., pl. diligenți; f. sg. diligentă, pl. diligente

diligență (trăsură mare, sârguință) s. f., g.-d. art. diligenței; pl. diligențe

diligență.

DILIGENT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

DILIGENȚĂ s. v. hărnicie, râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel.

DILIGENȚĂ s. poștalion, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)

diligent adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

diligență s. v. HĂRNICIE. RÎVNĂ. SILINȚĂ. SÎRGUINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. VREDNICIE. ZEL.

DILIGENȚĂ s. poștalion, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)

dilijans În DLR, s.v. ostășesc, se citează un text din anul 1829, cuprinzînd cuvîntul dilijans (pl. dilijansuri) „diligență”. Este limpede că vine din rusește. L-am notat numai pentru a adăuga un exemplu la lista femininelor franțuzești devenite neutre în românește pentru că au venit prin rusă (ER, p. 42 urm.).