9 definiții pentru diligent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diligént [At: FIS., 43 / V: ~gínt, del~, (reg) ~ijént / Pl: ~nți, ~e / E: fr diligent, lat diligens, -ntis] 1 (Liv) Harnic. 2 (Liv) Zelos. 3 (Înv) Cuminte.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Livr.) Harnic, sârguincios, zelos. – Din lat. diligens, -ntis, fr. diligent.

DILIGÉNT, -Ă, diligenți, -te, adj. (Transilv.; latinism învechit) Sîrguitor, silitor.

DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent].

DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diligént (livr.) adj. m., pl. diligénți; f. diligéntă, pl. diligénte

diligént adj. m., pl. diligénți; f. sg. diligéntă, pl. diligénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DILIGÉNT adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

diligent adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Intrare: diligent
diligent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diligent
  • diligentul
  • diligentu‑
  • diligentă
  • diligenta
plural
  • diligenți
  • diligenții
  • diligente
  • diligentele
genitiv-dativ singular
  • diligent
  • diligentului
  • diligente
  • diligentei
plural
  • diligenți
  • diligenților
  • diligente
  • diligentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)