16 definiții pentru silitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor.

SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința, care depune toate eforturile; sârguincios, harnic. ♦ (Reg.) Grăbit. – Sili + suf. -tor.

silitor, ~oare [At: PRAV. 205 / V: (reg) sâl~ sf[1], (îvr) săl~ / Pl: ~i, ~oare / E: sili + -tor] 1 sm (Înv) Persoană care a înfăptuit un viol. 2-3 sm, a (Persoană) care îndeamnă la acțiuni (rele). 4 a (D. oameni) Care depune eforturi deosebite într-o acțiune. 5 a Care muncește cu seriozitate Si: activ, harnic, muncitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (liv) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (înv) diligent, (reg) porav, sârnic. 6 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 7 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care dovedește insistență, seriozitate Si: asiduu, insistent, perseverent, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. 8 a (Rar) Grăbit (3). 9 a (Grm; înv; d. forme verbale) Incoativ. 10 sfp (Reg; îf silitori) Obiect dintr-o bucată de lemn și cu o crăpătură umplută cu paie, folosit la diferitele obiceiuri de sărbători. corectată

  1. În original, incorect tipărit: sfp LauraGellner

SILITÓR, -OÁRE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința (la învățătură), care se silește; sîrguincios, harnic. Era silitor, ordonat, cuminte. C. PETRESCU, C. V. 99. Era un bărbat silitor Vasile Baciu cînd se găsea în toane bune. REBREANU, I. 56. Smărăndița popii, o zgîtie de copilă, ageră la minte și așa de silitoare de întrecea mai pe toți băieții. CREANGĂ, A. 2.

SILITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vădește silință; sârguincios. Elev ~. /a sili + suf. ~tor

silitór, -oáre adj. Care se silește, harnic: elev silitor.

sălitor[1], ~oare a vz silitor corectată

  1. În original, tipărit greșit: salitor. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

sâlitor[1] sf vz silitor

  1. În original, tipărit incorect la plural: sâlitori. O confirmă definiția principală, dar și celelalte variante ale cuvântului principal — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

silitor adj. m., pl. silitori; f. sg. și pl. silitoare

silitor adj. m., pl. silitori; f. sg. și pl. silitoare

silitór adj. m., pl. silitóri; f. sg. și pl. silitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SILITÓR adj. v. activ, incoativ.

SILITÓR adj. 1. v. harnic. 2. asiduu, insistent, perseverent, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~oare.)

SILITOR adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om extrem de ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.)

Intrare: silitor
silitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silitor
  • silitorul
  • silitoru‑
  • silitoare
  • silitoarea
plural
  • silitori
  • silitorii
  • silitoare
  • silitoarele
genitiv-dativ singular
  • silitor
  • silitorului
  • silitoare
  • silitoarei
plural
  • silitori
  • silitorilor
  • silitoare
  • silitoarelor
vocativ singular
plural
sălitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâlitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

silitor, silitoareadjectiv

  • 1. Care își dă silința, care depune toate eforturile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era silitor, ordonat, cuminte. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
    • format_quote Era un bărbat silitor Vasile Baciu cînd se găsea în toane bune. REBREANU, I. 56. DLRLC
    • format_quote Smărăndița popii, o zgîtie de copilă, ageră la minte și așa de silitoare de întrecea mai pe toți băieții. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
etimologie:
  • Sili + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.