DIFERENȚĂ, diferențe, s. f. 1. Ceea ce deosebește o ființă de alta, un lucru de altul. ◊ Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim. 2. Rezultatul unei scăderi matematice. 3. (Geogr:; în sintagma) Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte terestre. [Var.: (înv.) diferință s. f.] – Din fr. différence, lat. differentia.

diferend sn [At: BĂLCESCU, M. V. 217 / V: (înv) ~ntă, ~nță² sf, ~nt, ~ă sf / Pl: ~e / E: fr différend, ger Differenz] Deosebire de opinii între două sau mai multe persoane, state etc. Si: conflict, dezacord, neînțelegere.

diferendă sf vz diferend

diferent¹ sn vz diferend

diferentă sf vz diferend

diferență¹ sf [At: ÎNV. IN. 26 / V: (înv) ~ție, ~rință / Pl: ~țe / E: fr différence, lat differenta] 1 (Mat) Rezultat al unei scăderi matematice Si: rest, restanță, (îrg) rămășiță¹. 2 (Ggf; îs) ~ de nivel Deosebire de altitudine între două puncte terestre. 3 (La bursă sau la jocurile de noroc) Oscilație. 4 (Nav) Una din mărimile prin care se determină înclinarea longitudinală a unei nave. 5 Ansamblu de trăsături, de caracteristici, de particularități etc. care fac, prin comparație, să se deosebească un lucru de altul, o ființă de alta etc. Si: deosebire, nepotrivire, (îvp) osebire, (înv) osebiciune. 6 Lipsă de asemănare Si: deosebire, nepotrivire, (îvp) osebire, (înv) osebiciune. 7 (Îs) ~ specifică Trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim. 8 (Îs) Examen de ~ Probă examinatorie pe care o efectuează elevii, studenții etc. în cazul unui transfer de la o unitate de învățământ la alta cu profil diferit. 9 (Îlav) Cu ~ că... Cu deosebirea că... 10 (Îlav) În ~ de... Spre deosebire de... 11 (Fiz; îs) ~ de fază Defazaj.

diferență² sf vz diferend

diferenție sf vz diferență¹

diferință sf vz diferență¹

DIFERENȚĂ, diferențe, s. f. 1. Ceea ce deosebește o ființă de altă, un lucru de altul; lipsă de asemănare; deosebire; nepotrivire. ◊ Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni cuprinse în genul ei proxim. 2. Rezultatul unei scăderi matematice. 3. (Geogr.; în sintagma) Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte terestre. [Var.: (înv.) diferință s. f.] – Din fr. différence, lat. differentia.

DIFEREND, diferende, s. n. Deosebire de păreri între două sau mai multe persoane; neînțelegere, dezacord; conflict. Toate diferendele internaționale pot și trebuie să fie rezolvate pe calea tratativelor pașnice și a consultărilor reciproce. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2688.

DIFERENȚĂ, diferențe, s. f. 1. Lipsă de asemănare; deosebire, nepotrivire. Între liberali și conservatori nu era mare diferență de ideologie, ambele partide tinzînd în primul rînd la asigurarea dreptului de exploatare a țărănimii de către marii proprietari de pămint. KOGĂLNICEANU, S. A. 17. ◊ Cu diferența că... = cu deosebirea că... ♦ (Logică) Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care (în definiția acelei noțiuni) o deosebește de celelalte noțiuni din cadrul genului celui mai apropiat. 2. Numărul prin care se arată cu cît o valoare mai mare a unei mărimi întrece pe alta mai mică. Dacă n-ar fi diferența de vîrstă, și-ar permite ea libertatea pe care și-o ia cu tine? IBRĂILEANU, A. 171. ♦ Diferență de nivel = deosebire de altitudine dintre două puncte terestre. ♦ (La bursă și la jocul de cărți) Oscilație, fluctuație. Jocul la roșu și la negru, cu diferențe zilnice de cîte două și trei sute de napoleoni, îi lua prea mult timpul. MACEDONSKI, O. III 81. 3. (Mat.) Cantitatea care trebuie adunată scăzătorului spre a obține descăzutul. – Variantă: (învechit) diferință (MACEDONSKI, O. IV 10) s. f.

DIFEREND s.n. Neînțelegere, dezacord; dispută, nepotrivire de păreri. [Pl. -de, -duri. / < fr. différend].

DIFERENȚĂ s.f. 1. Deosebire, neasemănare, nepotrivire. ◊ (Log.) Diferență specifică = trăsătură caracteristică a unei noțiuni, care o deosebește de celelalte noțiuni din genul cel mai apropiat. 2. (Mat.) Număr care arată deosebirea de mărime dintre două valori care se scad una din alta. ♦ Rezultatul unei scăderi. 3. Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte de pe suprafața globului terestru. 4. (Fiz.) Diferență de fază = defazaj. [Var. diferință s.f. / cf. fr. différence, it. differenza, lat. differentia].

DIFERINȚĂ s.f. v. diferență.

DIFEREND s. n. deosebire de păreri, neînțelegere, dezacord; dispută. (< fr. différend)

DIFERENȚĂ s. f. 1. deosebire, lipsă de asemănare. ♦ (log.) ~ specifică = notă caracteristică a unei noțiuni, în genul ei proxim. 2. (mat.) rezultatul operației de scădere. 3. (geogr.) ~ de nivel = deosebire de altitudine între două puncte de pe suprafața globului terestru. 4. (fiz.) ~ de fază = defazaj. (< fr. différence, lat. differentia)

DIFEREND ~e n. Neînțelegere cauzată de nepotrivirea unor interese sau păreri între două sau mai multe persoane; disensiune; dezacord. /<fr. différend

DIFERENȚĂ ~e f. 1) Lipsă de asemănare; deosebire; distincție. ◊ ~ specifică caracter prin care o specie diferă de toate celelalte specii ale aceluiași gen. 2) Rezultat al unei scăderi matematice; rest. /<fr. differance, lat. différentia

diferend n. contestare asupra unui punct particular.

diferență f. 1. deosebire, lipsă de asemănare; 2. Mat. covârșire de mărime, de cantitate, de preț.

* diferénd n., pl. e (fr. différend scris greșit îld. différent, d. lat. differens,-éntis, care diferă). Neînțelegere, contestațiune, ceartă.

* diferénță f., pl. e (lat. differentia). Deosebire, neasemănare. Distanța între doŭă cantitățĭ: 2 e diferența între 5 și 7.

diferend (conflict) s. n., pl. diferende

diferență (deosebire) s. f., g.-d. art. diferenței; pl. diferențe

diferend (conflict) s. n., pl. diferende

diferență (deosebire) s. f., g.-d. art. diferenței; pl. diferențe

diferend s. n., pl. diferende

diferență (deosebire) s. f., g.-d. art. diferenței; pl. diferențe

diferență, -țe.

DIFEREND s. v. neînțelegere.

DIFERENȚĂ s. 1. v. deosebire. 2. deosebire, (înv. și pop.) osebire, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce ~ este între ei?) 3. (MAT.) rest, (înv.) rămășiță, restanță. (~ obținută în urma unei scăderi.)

DIFEREND s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zurbavă, zavistie, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)

DIFERENȚĂ s. 1. deosebire, diferențiere, discriminare, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...) 2. deosebire, (înv. și pop.) osebire, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce ~ este între ei?) 3. (MAT.) rest, (înv.) rămășiță, restanță. (~ obținută în urma unei scăderi.)