15 definiții pentru deosebire deosibire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ◊ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: de-o-] – V. deosebi.

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. ◊ Loc. adv. Cu deosebire = a) în mod deosebit, special; b) mai ales. Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte... Cu deosebire(a) că... = cu diferența că... Fără deosebire = fără excepție. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... [Pr.: de-o-] – V. deosebi.

deosebire sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 63 / V: (îvp) dăo~, ~săb~, ~sib~ / P: de-o~ / Pl: ~ri / E: deosebi2] 1 (Înv) Despărțire (1-2). 2 Diferență. 3 (Îvr; șîs) ~ loghicească Categorie a logicii porfiriene, corespunzătoare termenului differentia. 4 (Mat; înv) Rest. 5 (Îlav) Cu ~ În mod special. 6 (Îal) Mai ales. 7 (Îlav) Cu ~(a) că... Cu diferența că... 8 (Îlav) Cu ~ de... Cât se poate de... 9 (Îal) Foarte. 10 (Îlav) Fără ~ Fără excepție. 11 (Îlav) Spre (sau în) ~ de... În opoziție cu... 12 Lipsă de asemănare. 13 (Înv; îe) A avea ~ A fi diferit. 14 (Înv) Excepție (1). 15 (Fzf) Fază incipientă a contradicției.

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare, diferență. Poate că nu mai ai tu nici un sentiment pentru el, altfel n-ai vedea deosebirile, cum nu le vedeai altă dată. Sigur că vă deosebiți, nu sînt doi oameni la fel pe lume. DEMETRIUS, C. 8. Nu e deosebire între dînsele nici la frumuseță, nici la stat, nici la purtat. DREANGĂ, P. 270. Deosebirea ce se vede în starea muncitorilor plugari între mai multe popoare își are pricina în instituțiile ce cîrmuiesc proprietatea. BĂLCESCU, O. I 135. ◊ Loc. adv. Cu deosebire = a) deosebit de mult, foarte mult. Le-a plăcut filozofilor cu deosebire această parte a vînătoarei. SADOVEANU, D. P. 83. Adela mi-a cîntat azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. IBRĂILEANU, A. 45; b) mai ales. Fiece vorbă îl împungea drept în inimă, cu deosebire fiindcă auzea tot satul. REBREANU, I. 29; c) (la gradul comparativ) foarte frumos, foarte bine. Trebuie dar să-l primim mai cu deosebire. ALECSANDRI, T. I 276. (Precedînd adjective și adverbe) Cu deosebire de... = foarte, deosebit de..., cît se poate de... Fiecare floare era cu deosebire de mîndră și cu un miros dulce de te îmbăta. ISPIRESCU, L. 6. Cu deosebire (sau deosebirea) că... = cu diferența că... Și-și ie un suflet de noră întocmai după chipul și asemănarea celei dentăi: cu deosebire numai că aceasta era mai în vîrstă. CREANGĂ, P. 7. Fără deosebire = fără excepție, în mod absolut. Toți oamenii, fără deosebire, vom fi deopotrivă. CAMILAR, N. I 400. Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu... Rupeam bucățile de friptură cu mîinile... Nouă, copiilor, ne convenea, spre deosebire de mama. SAHIA, N. 57. ◊ Expr. (Învechit) A avea deosebire = a se deosebi, a fi diferit (unul de altul). Toate aste frasis se sfîrșesc cu «sară», dar precum ați văzut, au deosebire în scris. NEGRUZZI, S. I 5. – Variantă: (regional) deosibíre (ISPIRESCU, L. 381) s. f.

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. – [Var.: (reg.) deosibíre s. f.]

DEOSEBÍRE ~i f. 1) v. A DEOSEBI și A SE DEOSEBI. 2) Lipsă de asemănare; diferență; distincție. ◊ Cu ~ mai ales; în special. Spre ~ de... în opoziție cu... /v. a (se) deosebi

deosebire f. lucrarea de a deosebi: diferență, distincțiune; cu deosebire, în special, mai ales.

deosebíre f. (eo 2 silabe). Separațiune. Distincțiune; diferență. Deosebire de părerĭ, divergență de opiniune. Cu deosebire, maĭ ales. – Vechĭ osebire.

DEOSIBÍRE s. f. v. deosebire.

DEOSIBÍRE s. f. v. deosebire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deosebíre (de-o-) s. f., g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri

deosebíre s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deosebírii; pl. deosebíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEOSEBÍRE s. 1. diferență, diferențiere, discriminare, discriminație, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...) 2. diferență, (înv. și pop.) osebire, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este între ei!)

DEOSEBIRE s. 1. diferență, diferențiere, discriminare, distincție, (rar) distingere. (Să facem următoarea ~...) 2. diferență, (înv. și pop.) osebire, (Ban., Transilv. și Maram.) deschilinire, (înv.) osebitură. (Ce mare ~ este între ei!)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEOSEBIRE. Subst. Deosebire, osebire (înv. și pop.), distincție, distingere, discriminare, discriminațiune (rar), diferență, diferențiere, nepotrivire, neasemănare; inegalitate, disproporție; discrepanță, dezacord, distonanță, disonantă (muz.), disparitate (livr.), divergență, incompatibilitate; polaritate, contrarietate, opoziție, contrast, antiteză; antonimie; antonim. Contrariu, antipod, pol opus. Disensiune, dezacord, contrariere; contradicție, antagonism. Varietate, variație, eterogenitate, diversitate, diversificare, felurime. Specific, notă aparte, trăsătură distinctivă, specificitate, nuanță; originalitate, irepetabilitate, unicitate, unicat. Adj. Deosebit, osebit (înv. și pop.), diferit, distinct; discriminatoriu, discriminant (rar); felurit, divers, variat, eterogen, distonant, divergent, contrastiv, contrasțant; contrar, advers, adversativ, opus, opozit (înv.), antitetic, incompatibil, antagonist, antagonic. Specific, caracteristic, propriu, special, particular, unic, irepetabil, original, neasemănat, fără seamăn, neasemuit; inegalabil, incomparabil, distinctiv, caracteristic. Vb. A se deosebi, a se osebi (înv. și pop.), a se distinge, a diferi, a se diferenția, ă fi diferit, a nu semăna, a nu se asemăna, a nu avea (nici o) asemănare, a nu avea nimic comun. A distona, a fi în dezacord, a fi în discordanță, a discorda, a nu se armoniza, a nu se potrivi, a nu concorda, a nu avea nici în clin, nici în mînecă cu cineva. A se opune, a contrasta, a se contrazice; a se diversifica, a varia, a feluri (înv.). A deosebi, a osebi (înv. și pop.), a distinge, a diferenția, a face distincție, a face deosebire, a discrimina; a opune, a pune față în față; a diversifica, a varia. Adv. În mod diferit, în chip deosebit; altfel, în alt fel; altcum, altcumva; ca de la cer la pămînt; în opoziție, în contrast cu.... V. dezacord, diversitate, opoziție, originalitate, relație, specific.

Intrare: deosebire
deosebire substantiv feminin
  • silabație: de-o-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deosebire
  • deosebirea
plural
  • deosebiri
  • deosebirile
genitiv-dativ singular
  • deosebiri
  • deosebirii
plural
  • deosebiri
  • deosebirilor
vocativ singular
plural
deosibire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deosibire
  • deosibirea
plural
  • deosibiri
  • deosibirile
genitiv-dativ singular
  • deosibiri
  • deosibirii
plural
  • deosibiri
  • deosibirilor
vocativ singular
plural

deosebire deosibire

  • 1. Acțiunea de a (se) deosebi și rezultatul ei; lipsă de asemănare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: diferență distincție antonime: asemănare 3 exemple
    exemple
    • Poate că nu mai ai tu nici un sentiment pentru el, altfel n-ai vedea deosebirile, cum nu le vedeai altă dată. Sigur că vă deosebiți, nu sînt doi oameni la fel pe lume. DEMETRIUS, C. 8.
      surse: DLRLC
    • Nu e deosebire între dînsele nici la frumuseță, nici la stat, nici la purtat. CREANGĂ, P. 270.
      surse: DLRLC
    • Deosebirea ce se vede în starea muncitorilor plugari între mai multe popoare își are pricina în instituțiile ce cîrmuiesc proprietatea. BĂLCESCU, O. I 135.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu deosebire = deosebit de mult, foarte mult.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Le-a plăcut filozofilor cu deosebire această parte a vînătoarei. SADOVEANU, D. P. 83.
        surse: DLRLC
      • Adela mi-a cîntat azi o bucată care știe că-mi place cu deosebire. IBRĂILEANU, A. 45.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Cu deosebire = în mod deosebit.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: special
    • 1.3. locuțiune adverbială Cu deosebire = mai ales.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fiece vorbă îl împungea drept în inimă, cu deosebire fiindcă auzea tot satul. REBREANU, I. 29.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială Cu deosebire = foarte frumos, foarte bine.
      surse: DLRLC sinonime: special un exemplu
      exemple
      • Trebuie dar să-l primim mai cu deosebire. ALECSANDRI, T. I 276.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială Cu deosebire de... = cât se poate de..., foarte...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: foarte un exemplu
      exemple
      • Fiecare floare era cu deosebire de mîndră și cu un miros dulce de te îmbăta. ISPIRESCU, L. 6.
        surse: DLRLC
    • 1.6. locuțiune adverbială Cu deosebire(a) că... = cu diferența că...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și-și ie un suflet de noră întocmai după chipul și asemănarea celei dentăi: cu deosebire numai că aceasta era mai în vîrstă. CREANGĂ, P. 7.
        surse: DLRLC
    • 1.7. locuțiune adverbială Fără deosebire = fără excepție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toți oamenii, fără deosebire, vom fi deopotrivă. CAMILAR, N. I 400.
        surse: DLRLC
    • 1.8. locuțiune adverbială Spre deosebire de... = în opoziție, în contrast cu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Rupeam bucățile de friptură cu mîinile... Nouă, copiilor, ne convenea, spre deosebire de mama. SAHIA, N. 57.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie învechit A avea deosebire = a se deosebi, a fi diferit (unul de altul).
      surse: DLRLC sinonime: deosebi (vb.) un exemplu
      exemple
      • Toate aste frasis se sfîrșesc cu «sară», dar precum ați văzut, au deosebire în scris. NEGRUZZI, S. I 5.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deosebi
    surse: DEX '98 DEX '09