NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Pref. ne- + potrivire.

nepotrivire sf [At: HOGAȘ, DR. 22 / Pl: ~ri / E: ne- + potrivire] 1 Lipsă de potrivire. 2 Lipsă de conformitate. 3 Dezacord. 4 Incompatibilitate.

NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță, de conformitate; dezacord, discrepanță. – Ne- + potrivire.

NEPOTRIVÍRE, nepotriviri, s. f. Lipsă de potrivire, de concordanță; neasemănare, discordanță. Descoperea o imperceptibilă nepotrivire a minutarelor. C. PETRESCU, A. 432.

nepotrivire f. 1 neasemănare: soarele cu mine era ’n nepotrivire AL.; 2. dezacord: în nepotrivire cu legea.

nepotrivíre f. Lipsă de potrivire, de concordanță, dezacord: nepotrivire de caracter.

nepotrivire (desp. -po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivirii; pl. nepotriviri

nepotrivire (-po-tri-) s. f., g.-d. art. nepotrivirii; pl. nepotriviri

nepotrivíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. nepotrivírii; pl. nepotrivíri

NEPOTRIVÍRE s. 1. dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, stridență. (Nepotrivire în îmbinarea culorilor.) 2. v. disproporție. 3. v. contradicție.

NEPOTRIVIRE s. 1. dezacord, discordanță, discrepanță, disonanță, distonanță, neconcordanță, stridență. (~ în îmbinarea culorilor.) 2. disproporție, neconcordanță. (~ între elementele unui ansamblu.) 3. contradicție, contrazicere, (livr.) incongruență. (E o ~ în ceea ce spune.)