22 de definiții pentru dieceză / dioceză dioceză (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-.Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-.Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.

diece sf [At: SUCIU, S. 10/10 / V: dioc~, (îvr) ~ețez sn, ~ețe / P: di-e~ / Pl: ~e / E: fr diocèse, ger Diözese, lat diocesia] Unitate ecleziastică condusă de un episcop sau de un arhiepiscop Si: eparhie.

DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Transilv. și Bucov.) Eparhie. Dieceza Oradea. – Pronunțat: di-e-. – Variantă: diocéză s. f.

DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN].

DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse)

DIECÉZĂ ~e f. Unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [Sil. di-e-] /<fr. diocese, lat. dioecesis

* diecéză f., pl. e (lat. dioecésis, d. vgr. dioikesis, care vine d. dioikéo, guvernez; oîkos, locuință. V. dichisesc, paroh, vecin). Fiecare din cele paĭ-spre-zece provinciĭ ale imperiuluĭ roman în sec. IV după Hr. Azĭ, eparhie. – Și diocéză (fr. diocèse, it. diócesi, mlat. diocésis).

DIOCÉZĂ s. f. v. dieceză.

DIOCÉZĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului roman (din sec. IV). 2. Regiune de sub jurisdicția unui episcop sau a unui arhiepiscop catolic. [Var. dieceză s.f. / < fr. diocèse, cf. lat. dioecesis, gr. dioikesis – conducere].

DIOCÉZĂ s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian. 2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie. (< fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis)

DIOCÉZĂ ~e f. 1) Fiecare din diviziunile administrative ale Imperiului Roman târziu. 2) v. DIECEZĂ. [Sil. di-o-] /<fr. diocese, lat. dioecesis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!diecéză/diocéză (di-e-/di-o-) s. f., g.-d. art. diecézei/diocézei; pl. diecéze/diocéze

diecéză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diecézei; pl. diecéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIECE s. (BIS.) eparhie, episcopat, episcopie, (înv.) vlădicie.

arată toate definițiile

Intrare: dieceză / dioceză
  • silabație: di-e- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diece
  • dieceza
plural
  • dieceze
  • diecezele
genitiv-dativ singular
  • dieceze
  • diecezei
plural
  • dieceze
  • diecezelor
vocativ singular
plural
  • silabație: di-o- info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dioce
  • dioceza
plural
  • dioceze
  • diocezele
genitiv-dativ singular
  • dioceze
  • diocezei
plural
  • dioceze
  • diocezelor
vocativ singular
plural

dieceză / dioceză dioceză

etimologie: