episcopat sn [At: GT (1848), 137¹/33 / Pl: ~e / E: fr épiscopat, lat episcopatus] 1 Rang de episcop¹. 2 Timpul cât este în funcție un episcop¹. 3 Instituție a bisericii creștine care este condusă de un episcop¹ (3) Si: episcopie (3). 4 Teritoriu asupra căruia se exercită autoritatea unui episcop¹ (3) Si: episcopie (4). 5 Reședință a episcopului¹ (3) Si: episcopie (6).

*EPISCOPAT (pl. -ate) sn. ⛪ 1 Demnitatea de episcop, vlădicie, episcopie ¶ 2 Timpul cît un episcop ocupă scaunul vlădicesc ¶ 3 Corpul, totalitatea episcopilor [fr.].

EPISCOPAT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop; timpul cît este în funcție un episcop; episcopie. Pînă în secolul al X-lea nu au existat episcopate în nordul Dunării – nici romane, nici grecești. IST. R.P.R. 59.

EPISCOPAT s.n. Rangul, demnitatea de episcop; timpul cît un episcop ocupă această funcție; episcopie. [Cf. fr. épiscopat, lat. episcopatus].

EPISCOPAT s. n. (bis.) rangul, demnitatea, funcția de episcop; durata sa, episcopie. (< fr. épiscopat, lat. episcopatus)

EPISCOPAT ~e n. 1) Funcția de episcop. 2) Timpul cât este în funcție un episcop. /<fr. épiscopat, lat. episcopatus

episcopat n. 1. demnitate de episcop; 2. totalitatea episcopiilor; 3. timpul cât un episcop și-a ocupat scaunul.

*episcopát n., pl. e (lat. episcopatus). Episcopie, demnitatea de episcop. Timpu cît ține această demnitate.

episcopat s. n., pl. episcopate

episcopat s. n., pl. episcopate

episcopat s. n., pl. episcopate

EPISCOPAT s. v. episcopie.

EPISCOPAT s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopie, (înv.) vlădicie.