dezvoltare sf [At: CADE / Pl: ~tări / E: dezvolta] 1 Trecere prin diferite faze spre o treaptă superioară Si: evoluție, transformare. 2 Amplificare creatoare. 3 Extindere. 4 Creștere fizică. 5 Evoluție intelectuală. 6 Expunere amănunțită. 7 Degajare.

DEZVOLTÁRE, dezvoltări, s. f. Acțiunea de a (se) dezvolta și rezultatul ei. 1. Formă revoluționară a mișcării, de trecere de la o stare calitativă veche la alta nouă prin salturi, prin întreruperea continuității procesului evolutiv, prin transformarea cantității în calitate. Marxismul arată că istoria dezvoltării societății este în primul rînd istoria producției, istoria modurilor de producție care se succed de-a lungul veacurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/1. ♦ Extindere, creștere în proporții, în însemnătate, în forță. Dezvoltarea și progresul tehnicii devin problemă de bază pentru construirea socialismului și comunismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 2/1. ♦ Formare, creștere (în sens fizic sau intelectual). Corpul ei, încă în dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subțiri și înalte la adierea vîntului. IBRĂILEANU, A. 52. 2. Expunere amănunțită (a unei idei, a unui subiect). 3. Producere, emanare, degajare. Reacția dintre sodiu și apă se face cu dezvoltare de căldură.

dezvoltáre s. f., g.-d. art. dezvoltắrii; pl. dezvoltắri

DEZVOLTÁRE s. I. 1. v. creștere. 2. (BIOL.) dezvoltare embrionară = embriogeneză, embriogenie. 3. creștere, vegetație. (Perioadă de ~ a plantelor.) 4. v. evoluție. 5. v. progres. 6. curs, desfășurare, evoluție, mers, (Munt.) șiretenie. (~ evenimentelor.) 7. v. extindere. II. v. degajare.

DEZVOLTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezvolta și rezultatul ei; creștere, evoluare; amplificare. [< dezvolta].

* dezvoltáre f. Acțiunea de a saŭ de a se dezvolta, de a spori, de a se desfășura: științele aŭ luat o mare dezvoltare.

dezvoltá [At: TDRG / Pzi: ~vólt / E: nct] 1 vr (D. materie, fenomene etc.) A trece prin diferite faze spre o treaptă superioară Si: a evolua, a se transforma. 2 vt A amplifica în mod creator (completând cu idei noi). 3 vt A se extinde (căpătând proporții, însemnătate, forță) Si: a crește, a se mări. 4 vr (D. ființe) A crește fizic. 5 vr (D. oameni) A evolua intelectual. 6 vt A expune în mod amănunțit Si: a desfășura. 7 vt A degaja.

DEZVOLTÁ, dezvólt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie, fenomene) A trece prin diferite faze progresive, spre o treaptă superioară; a evolua, a se transforma. ♦ A se extinde dobândind proporții, însemnătate, forță; a crește, a se mări. ♦ (Despre ființe) A evolua crescând treptat (în sens fizic); a crește; (despre oameni) a evolua treptat (în ceea ce privește intelectul). 2. Tranz. A amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie, o idee), a completa cu idei, cu informații noi. 3. Tranz. A expune amănunțit; a desfășura. Oratorul dezvoltă subiectul. 4. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentații dezvoltă căldură. – Et. nec.

DEZVOLTÁ, dezvólt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie și despre fenomenele naturii și ale societății) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de pe o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobândind proporții, însemnătate, forță; a crește, a se mări. ♦ (Despre ființe) A evolua crescând treptat (în sens fizic); a crește; (despre oameni) a evolua treptat (în ceea ce privește intelectul). 2. Tranz. A expune în mod amănunțit; a desfășura. Oratorul dezvoltă subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentații dezvoltă căldură. – Et. nec.

DEZVOLTÁ, dezvólt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie și despre fenomenele naturii și ale societății) A trece, pe cale revoluționară, prin salturi, de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. În opoziție cu metafizica, dialectica privește natura nu ca o stare de repaus și de imobilitate, de stagnare și de neschimbare, ci ca o stare de mișcare și de schimbare neîntreruptă, de reînnoire și de dezvoltare neîntreruptă, în care întotdeauna se naște și se dezvoltă ceva, se distruge și dispare ceva. STALIN, PROBL. LEN. 554. ♦ Tranz. (Cu privire la o doctrină, o teorie etc.) A amplifica în mod creator, a completa cu noi teze. Lenin a dezvoltat și îmbogățit în noi condiții istorice, în epoca imperialismului, nemuritoarea învățătură a lui Marx și Engels despre eliberarea celor ce muncesc de sub jugul exploatării. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 36. ♦ A se extinde dobîndind proporții, însemnătate, forță; a crește, a se mări. Pe baza marilor succese ale industrializării socialiste se dezvoltă în țara noastră și industria ușoară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. ♦ (Despre plante, animale și oameni) A evolua crescînd treptat (în sens fizic), a crește; (numai despre oameni) a evolua treptat (în ceea ce privește intelectul). Copilul se dezvoltă normal. ▭ Animalele, ca și plantele, se dezvoltă în strînsă legătură cu condițiunile lor de trai, cu condițiunile mediului exterior. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 9/2. ◊ Fig. Pe geamul meu răsar și se dezvoltă Măiestre flori de gheață argintie. NECULUȚĂ, Ț. D. 22. 2. Tranz. A expune în mod amănunțit; a desfășura. Oratorul dezvoltă subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentații dezvoltă căldură.

dezvoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezvóltă; conj. prez. 3 să dezvólte

DEZVOLTÁ vb. I. 1. a evolua. (O ființă care se ~.) 2. v. crește. 3. a se împlini. (S-a mai ~ fizicește.) 4. a crește, a trăi, a vegeta. (Ciupercile se ~ în sol bogat.) 5. a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăși, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a crește. (O țară care se ~ continuu.) II. v. degaja.

A se dezvolta ≠ a decădea

DEZVOLTÁ vb. I. 1. refl. (Despre materie, fenomene) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ A crește, a evolua (treptat). 2. tr. (Fig.) A amplifica, a mări, a îmbogăți cu principii, cu teze noi. 3. tr. A expune pe larg, amănunțit. 4. tr. A produce, a crea, a degaja. [P.i. dezvólt. / < lat. disvolvere].

DEZVOLTÁ vb. I. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ◊ a se extinde, a crește, a se mări. ◊ (despre ființe) a evolua treptat. II. tr. 1. a amplifica în mod creator (o doctrină, o teorie), a îmbogăți cu principii, cu teze noi. 2. a expune pe larg, amănunțit. 3. a produce, a emana, a degaja căldură, energie etc. (după lat. disvolvere)

A SE DEZVOLTÁ mă dezvólt intranz. 1) A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară; a face progrese; a avansa; a înainta; a progresa; a propăși; a evolua. 2) A lua proporții (ca număr, intensitate etc.); a crește. 3) (despre ființe, plante) A se mări treptat și continuu; a crește. 4) (despre persoane) A evolua treptat sub aspect intelectual. /Orig. nec.

A DEZVOLTÁ dezvólt tranz. 1) A face să se dezvolte. 2) (doctrine, teorii etc.) A completa cu idei noi; a aprofunda; a adânci. 3) (subiecte, idei etc.) A expune în mod amănunțit; a reda pe larg; a desfășura. 4) (căldură, energie etc.) A face să se producă; a produce. /Orig. nec.

desvoltà v. 1. a face să crească: căldura desvoltă plantele; 2. a spori treptat, a perfecționa: a desvolta inteligența; 3. a expune cu amăruntul: a desvolta o cugetare. [Cf. învoltà; sensurile 2 și 3 după fr. développer].

desvoltare f. 1. acțiunea de a desvolta; 2. creștere treptată; 3. expunere amănunțită.