2 intrări

14 definiții

dezuní vtr [At: TDRG / Pzi: ~nésc / E: fr désunir] (Rar) 1-2 A (se) desface. 3-4 A (se) dezlipi. 5-6 A (se) separa. 7-8 A (se) învrăjbi.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A despărți; fig. a dezbina, a învrăjbi. [Se legară] să lupte pe față și pe sub mînă împotriva dușmanilor ce ar mai voi să le strice frăția și să-i dezunească. ISPIRESCU, M. V. 47.

!dezuní (a ~) (rar) (de-zu-/dez-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 dezuneáscă

dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezuneáscă

DEZUNÍ vb. v. despărți, dezbina, învrăjbi, separa.

A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni

A se dezuni ≠ a (se) uni

A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni

A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni

dezunì v. 1. a despărți ce era unit; 2. fig: a învrăjbi.

* dezunésc v. tr. (fr. désunir). Despart, stric unirea (propriŭ și fig.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dezuní vb. v. DESPĂRȚI. DEZBINA. ÎNVRĂJBI. SEPARA.

Intrare: dezunit
dezunit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezunit dezunitul dezuni dezunita
plural dezuniți dezuniții dezunite dezunitele
genitiv-dativ singular dezunit dezunitului dezunite dezunitei
plural dezuniți dezuniților dezunite dezunitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezuni
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezuni dezunire dezunit dezunind singular plural
dezunește dezuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezunesc (să) dezunesc dezuneam dezunii dezunisem
a II-a (tu) dezunești (să) dezunești dezuneai dezuniși dezuniseși
a III-a (el, ea) dezunește (să) dezunească dezunea dezuni dezunise
plural I (noi) dezunim (să) dezunim dezuneam dezunirăm dezuniserăm, dezunisem*
a II-a (voi) dezuniți (să) dezuniți dezuneați dezunirăți dezuniserăți, dezuniseți*
a III-a (ei, ele) dezunesc (să) dezunească dezuneau dezuni dezuniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)