12 definiții pentru dezmormânta desmormânta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezmormânta vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) diz~ / S și: desm~ / Pzi: ~tez; Cj: 6 să ~minte[1] / E: dez- + (în)mormânta] 1 A scoate din mormânt Si: a dezgropa, a deshuma. 2 (Fig; înv) A readuce în memorie.

  1. Conjugarea fără sufix la Cj nu coincide cu Pzi 1 ~tez. — Ladislau Strifler

A DEZMORMÂNTÁ ~éz tranz. 1) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a dezgropa; a deshuma; a exhuma. 2) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezgropa. ~ un subiect vechi. /dez- + a [în]mormînta

DEZMORMÎNTÁ, dezmormîntez, vb. I. Tranz. (Rar) A deshuma, a dezgropa; fig. a scoate din uitare, a repune în circulație. (Refl. pas.) Se dezmormîntară termenii uitați de prin hrisoave. MACEDONSKI, O. IV 122.

dezmormîntéz v. tr. Scot din mormânt, dezgrop, exhumez. Fig. Scot din uitare: a dezmormînta un poet uĭtat, un obiceĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmormântá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezmormânteáză

dezmormântá vb., ind. prez. 1 sg. dezmormântéz, 3 sg. și pl. dezmormânteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMORMÂNTÁ vb. v. dezgropa, deshuma, exhuma.

A dezmormânta ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta

A se dezmormânta ≠ a se înmormânta, a se îngropa, a se înhuma

dezmormînta vb. v. DEZGROPA. DESHUMA. EXHUMA.

Intrare: dezmormânta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmormânta
  • dezmormântare
  • dezmormântat
  • dezmormântatu‑
  • dezmormântând
  • dezmormântându‑
singular plural
  • dezmormântea
  • dezmormântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmormântez
(să)
  • dezmormântez
  • dezmormântam
  • dezmormântai
  • dezmormântasem
a II-a (tu)
  • dezmormântezi
(să)
  • dezmormântezi
  • dezmormântai
  • dezmormântași
  • dezmormântaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmormântea
(să)
  • dezmormânteze
  • dezmormânta
  • dezmormântă
  • dezmormântase
plural I (noi)
  • dezmormântăm
(să)
  • dezmormântăm
  • dezmormântam
  • dezmormântarăm
  • dezmormântaserăm
  • dezmormântasem
a II-a (voi)
  • dezmormântați
(să)
  • dezmormântați
  • dezmormântați
  • dezmormântarăți
  • dezmormântaserăți
  • dezmormântaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmormântea
(să)
  • dezmormânteze
  • dezmormântau
  • dezmormânta
  • dezmormântaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desmormânta
  • desmormântare
  • desmormântat
  • desmormântatu‑
  • desmormântând
  • desmormântându‑
singular plural
  • desmormântea
  • desmormântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desmormântez
(să)
  • desmormântez
  • desmormântam
  • desmormântai
  • desmormântasem
a II-a (tu)
  • desmormântezi
(să)
  • desmormântezi
  • desmormântai
  • desmormântași
  • desmormântaseși
a III-a (el, ea)
  • desmormântea
(să)
  • desmormânteze
  • desmormânta
  • desmormântă
  • desmormântase
plural I (noi)
  • desmormântăm
(să)
  • desmormântăm
  • desmormântam
  • desmormântarăm
  • desmormântaserăm
  • desmormântasem
a II-a (voi)
  • desmormântați
(să)
  • desmormântați
  • desmormântați
  • desmormântarăți
  • desmormântaserăți
  • desmormântaseți
a III-a (ei, ele)
  • desmormântea
(să)
  • desmormânteze
  • desmormântau
  • desmormânta
  • desmormântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmormânta desmormânta

etimologie: