2 intrări

school Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZMIERDÁT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfățat. 2. (Pop.) Plin de farmec; desfătător. [Var.: (reg.) dizmierdát, -ă adj.] – V. dezmierda.

DEZMIERDÁT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfățat. 2. (Pop.) Plin de farmec; desfătător. [Var.: (reg.) dizmierdát, -ă adj.] – V. dezmierda.

dezmierdat2, ~ă [At: PSALT. (1651), 155v/7 / V: (îvr) diz~, ~mirát, ~mir~ / S și: desm~ / Pl: ~ați, ~e / E: dezmierda] 1 a (D. ființe) Care este înconjurat de afecțiune Si: alintat, răsfățat. 2 a (D. acțiunile oamenilor) Care denotă tandrețe Si: alintare, răsfăț. 3 av Tandru. 4 a (Reg) Încrezut. 5 a (Îvr; d. plante) Plăpând. 6 a (Reg; îf dezmirat) Vioi. 7-8 a, av (Îvp) Încântător. 9 a (Înv; d. oameni) Care duce o viață ușuratică, lipsită de griji Si: corupt, vicios. 10 a (Înv; d. viața oamenilor) Petrecut în plăceri și satisfacții.

dezmierdat1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desm~ / Pl: ~uri / E: dezmierda] 1-2 Dezmierdare (1-2). 3 (Spc) Răzgâiere. 4-5 Dezmierdare (5-6). 6 (Rar) Mângâiere. 7 (Înv) Dezmierdare (8). 8 (Înv; pex) Petrecere. 9 (Înv) Desfrâu. 10 (Mol; lpl) Mofturi. 11-13 Dezmierdare (12-14). 14 (Rar) Atracție.

DEZMIERDÁT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Care trăiește în plăcere, căruia i se fac toate gusturile, dedat desfătărilor; alintat, răsfățat. Odorul dezmierdat al boierului. DEȘLIU, G. 53. Stroiul nu-i era strălucit, așa precum ar fi fost de așteptat de la un fecior de domn dezmierdat și fără frică. SADOVEANU, Z. C. 11. Mai văzuse și fii tineri de boieri îmbrăcați cu haine scumpe, auzise că unii dintr-înșii sînt limbuți, dezmierdați, luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246. 2. Care se alintă, care se răsfață. Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Mersul lor e legănat, Legănat și dezmierdat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. 3. Plin de farmec, de încîntare, desfătător. (Cu pronunțare regională) Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. ◊ (Adverbial) Mierlele încep a cînta foarte dezmierdat. MARIAN, O. I 291. – Variantă: (regional) dizmierdát, -ă adj.

DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Var.: (reg.) dizmierdá vb. I] – Lat. *dismerdare.

DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. 1. Tranz. A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta. 2. Refl. (Rar) A se bucura de ceva; a se desfăta. ♦ A se răsfăța. [Var.: (reg.) dizmierdá vb. I] – Lat. *dismerdare.

DIZMIERDÁ vb. I v. dezmierda.

DIZMIERDÁT, -Ă adj. v. dezmierdat.

dezmierdá [At: PSALT. (1651), 216v/1 / V: (îvr) diz~, (înv) ~mir~, (reg) ~miirá, ~mirá / S și: desm~ / Pzi:~iérd, (îvr) ~dez / E: ml *dismerdare] 1 vt (C.i. corpul unei ființe sau părți ale corpului) A atinge sau a netezi ușor cu palma, degetele etc., în semn de afecțiune. 2 vt (C.i. ființe) A adresa cuvinte de dragoste, de mângâiere etc., însoțite adeseori de gesturi afective. 3 vt A mângâia. 4 vt (Spc; c.i. copii) A alinta peste măsură Si: a răsfăța, a răzgâia. 5 vt (C.i. ființe) A alinta dând un alt nume (de obicei hipocoristic). 6 vr (Spc; îvp; d. oameni) A avea relații sexuale cu cineva. 7 vr (Pex) A se destrăbăla. 8 (Pex) A trece ușor cu mâna, cu degetele pe deasupra a ceva. 9-10 vtr (Înv) A face să simtă sau a se simți bine Si: a se delecta, a (se) desfăta, a (se) încânta. 11-12 vtr (Îvr) A se răsfăța.

DEZMIERDÁ, dezmiérd, vb. I. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») 1. Tranz. A mîngîia (pe cineva sau ceva) atingîndu-l ușor cu palma. Îi prinsesem mîna, mică, subțire, și i-o dezmierdasem. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 290. Fiul pașei din Ianina Blînd dezmiardă alba frunte A nevestei. COȘBUC, P. I 62. De-aș putea s-o sărut o dată!... ori să-i dezmierd mînile. EMINESCU, N. 75. ◊ Fig. Oltule, cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierziDulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143. De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. ANGHEL, Î. G. 11. [Fata] era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întîi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276. ◊ Absol. O! dezmiardă, pînce fruntea-mi este netedă și lină. EMINESCU, O. I 42. ♦ (Rar) A alinta cu vorbe drăgăstoase. Flăcăiandrul se pierde de dorul ei cînd o văzu dezmierdîndu-l cu niște cuvinte mai dulci decît mierea. ISPIRESCU, L. 279. ◊ Fig. O pace adîncă, dezmierdată de țirîitul greierilor, vestea sosirea serii. GALACTION, O. I 211. ♦ (Ironic) A da bătaie; a bate. Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama... Pare-mi-se că știi tu moarea mea... Să nu mă faci ia acuș să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd, cît ești de mare. CREANGĂ, A. 120. 2. Refl. (Rar) A simți plăcere, a se bucura (de ceva); a se desfăta. În colibă, mama Kira să dezmiardă între copiii săi: o fată mare și un flăcău. DELAVRANCEA, S. 175. Lasă! că i-am făcut eu una bună. Nu s-a mai dezmierda el tot în bine. SBIERA, P. 74. ◊ Tranz. Umblă cu mînile în șolduri, lunecînd printre răzoare și dezmierdîndu-și printre culturi privirile obosite. SADOVEANU, P. M. 312. – Variantă: (regional) dizmierdá (ALECSANDRI, P. I 9, NEGRUZZI, S. I 26) vb. I.

A DEZMIERDÁ dezmiérd tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de dragoste; a mângâia; a alinta. 2) A numi cu cuvinte drăgăstoase; a alinta. [Sil. -mier-da] /<lat. dismerdare

desmierdà v. 1. a mângâia cu vorbe de dragoste, a răsfăța; 2. a mângăia în genere: (soarele) strălucește și desmeardă oceanul de ninsoare AL.; 3. a se da plăcerilor. [Derivat din lat. MERDA, murdărie, însemnează lit. a scoate din murdărie, a spăla un copil în fașe, de unde a netezi pruncul, a-l mângăia: vorba făcea la început parte din graiul dădacelor].

dezmérd (est) și dezmĭerd (vest), a -á v. tr. (lat. *dismĕrdare, a scoate din necurățenie, a alinta ca să nu plîngă, vorbind de pruncĭ, d. mĕrda, murdărie [it. merda, fr. merde]. – Dezmeardă, să dezmerde (est), dezmĭardă, să dezmĭerde [vest]). Alint, drăgostesc, mîngîĭ. V. refl. Vechĭ. Mă desfăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezmierdá (a ~) (-mier-) vb., ind. prez. 3 dezmiárdă (-miar-); conj. prez. 3 dezmiérde

dezmierdá vb. (sil. -mier-), ind. prez. 1 sg. dezmiérd (sil. -mierd-), 3 sg. și pl. dezmiárdă (sil. -miar-); conj. prez. 3 sg. și pl. dezmiérde

dezmierda (ind. prez. 3 sg. și pl. dezmiardă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZMIERDÁT adj. alintat, mângâiat. (Iubită ~.)

arată toate definițiile

Intrare: dezmierdat
dezmierdat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmierdat
  • dezmierdatul
  • dezmierdatu‑
  • dezmierda
  • dezmierdata
plural
  • dezmierdați
  • dezmierdații
  • dezmierdate
  • dezmierdatele
genitiv-dativ singular
  • dezmierdat
  • dezmierdatului
  • dezmierdate
  • dezmierdatei
plural
  • dezmierdați
  • dezmierdaților
  • dezmierdate
  • dezmierdatelor
vocativ singular
plural
dizmierdat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizmierdat
  • dizmierdatul
  • dizmierdatu‑
  • dizmierda
  • dizmierdata
plural
  • dizmierdați
  • dizmierdații
  • dizmierdate
  • dizmierdatele
genitiv-dativ singular
  • dizmierdat
  • dizmierdatului
  • dizmierdate
  • dizmierdatei
plural
  • dizmierdați
  • dizmierdaților
  • dizmierdate
  • dizmierdatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezmierda
  • silabație: dez-mier-da info
verb (VT53)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmierda
  • dezmierdare
  • dezmierdat
  • dezmierdatu‑
  • dezmierdând
  • dezmierdându‑
singular plural
  • dezmiardă
  • dezmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmierd
(să)
  • dezmierd
  • dezmierdam
  • dezmierdai
  • dezmierdasem
a II-a (tu)
  • dezmierzi
(să)
  • dezmierzi
  • dezmierdai
  • dezmierdași
  • dezmierdaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmiardă
(să)
  • dezmierde
  • dezmierda
  • dezmierdă
  • dezmierdase
plural I (noi)
  • dezmierdăm
(să)
  • dezmierdăm
  • dezmierdam
  • dezmierdarăm
  • dezmierdaserăm
  • dezmierdasem
a II-a (voi)
  • dezmierdați
(să)
  • dezmierdați
  • dezmierdați
  • dezmierdarăți
  • dezmierdaserăți
  • dezmierdaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmiardă
(să)
  • dezmierde
  • dezmierdau
  • dezmierda
  • dezmierdaseră
verb (VT53)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dizmierda
  • dizmierdare
  • dizmierdat
  • dizmierdatu‑
  • dizmierdând
  • dizmierdându‑
singular plural
  • dizmiardă
  • dizmierdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dizmierd
(să)
  • dizmierd
  • dizmierdam
  • dizmierdai
  • dizmierdasem
a II-a (tu)
  • dizmierzi
(să)
  • dizmierzi
  • dizmierdai
  • dizmierdași
  • dizmierdaseși
a III-a (el, ea)
  • dizmiardă
(să)
  • dizmierde
  • dizmierda
  • dizmierdă
  • dizmierdase
plural I (noi)
  • dizmierdăm
(să)
  • dizmierdăm
  • dizmierdam
  • dizmierdarăm
  • dizmierdaserăm
  • dizmierdasem
a II-a (voi)
  • dizmierdați
(să)
  • dizmierdați
  • dizmierdați
  • dizmierdarăți
  • dizmierdaserăți
  • dizmierdaseți
a III-a (ei, ele)
  • dizmiardă
(să)
  • dizmierde
  • dizmierdau
  • dizmierda
  • dizmierdaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezmierdat dizmierdat

  • 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile.
    exemple
    • Odorul dezmierdat al boierului. DEȘLIU, G. 53.
      surse: DLRLC
    • Stroiul nu-i era strălucit, așa precum ar fi fost de așteptat de la un fecior de domn dezmierdat și fără frică. SADOVEANU, Z. C. 11.
      surse: DLRLC
    • Mai văzuse și fii tineri de boieri îmbrăcați cu haine scumpe, auzise că unii dintr-înșii sînt limbuți, dezmierdați, luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246.
      surse: DLRLC
  • 2. Care se alintă, care se răsfață.
    exemple
    • Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Mersul lor e legănat, Legănat și dezmierdat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28.
      surse: DLRLC
  • 3. popular Plin de farmec.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfătător attach_file 2 exemple
    exemple
    • cu pronunțare regională Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mierlele încep a cînta foarte dezmierdat. MARIAN, O. I 291.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi dezmierda
    surse: DEX '98 DEX '09

dezmierda dizmierda

  • 1. tranzitiv A mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alinta mângâia attach_file 9 exemple
    exemple
    • Îi prinsesem mîna, mică, subțire, și i-o dezmierdasem. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 290.
      surse: DLRLC
    • Fiul pașei din Ianina Blînd dezmiardă alba frunte A nevestei. COȘBUC, P. I 62.
      surse: DLRLC
    • De-aș putea s-o sărut o dată!... ori să-i dezmierd mînile. EMINESCU, N. 75.
      surse: DLRLC
    • figurat Oltule, cu repezi valuri! Multe, mîndre flori dezmierzi – Dulce le dezmierzi la maluri Și-n vîltoare mi le pierzi! CERNA, P. 143.
      surse: DLRLC
    • figurat De cîte ori deschid portița și intru în grădină-mi pare Că mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii. ANGHEL, Î. G. 11.
      surse: DLRLC
    • figurat [Fata] era boboc de trandafir din luna lui mai, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întîi raze ale soarelui. CREANGĂ, P. 276.
      surse: DLRLC
    • absolut O! dezmiardă, pîn’ce fruntea-mi este netedă și lină. EMINESCU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • Flăcăiandrul se pierde de dorul ei cînd o văzu dezmierdîndu-l cu niște cuvinte mai dulci decît mierea. ISPIRESCU, L. 279.
      surse: DLRLC
    • figurat O pace adîncă, dezmierdată de țirîitul greierilor, vestea sosirea serii. GALACTION, O. I 211.
      surse: DLRLC
    • 1.1. ironic A da bătaie.
      surse: DLRLC sinonime: bate attach_file un exemplu
      exemple
      • Degeaba te mai sclifosești, Ioane, răspunse mama... Pare-mi-se că știi tu moarea mea... Să nu mă faci ia acuș să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd, cît ești de mare. CREANGĂ, A. 120.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se bucura de ceva; a se desfăta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucura delecta desfăta attach_file 3 exemple
    exemple
    • În colibă, mama Kira să dezmiardă între copiii săi: o fată mare și un flăcău. DELAVRANCEA, S. 175.
      surse: DLRLC
    • Lasă! că i-am făcut eu una bună. Nu s-a mai dezmierda el tot în bine. SBIERA, P. 74.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Umblă cu mînile în șolduri, lunecînd printre răzoare și dezmierdîndu-și printre culturi privirile obosite. SADOVEANU, P. M. 312.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A se răsfăța.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: răsfăța

etimologie: