12 definiții pentru dezmierdat dizmierdat

dezmierdát1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: desm~ / Pl: ~uri / E: dezmierda] 1-2 Dezmierdare (1-2). 3 (Spc) Răzgâiere. 4-5 Dezmierdare (5-6). 6 (Rar) Mângâiere. 7 (Înv) Dezmierdare (8). 8 (Înv; pex) Petrecere. 9 (Înv) Desfrâu. 10 (Mol; lpl) Mofturi. 11-13 Dezmierdare (12-14). 14 (Rar) Atracție.

dezmierdát2, ~ă [At: PSALT. (1651), 155v/7 / V: (îvr) diz~, ~mirát, ~mir~ / S și: desm~ / Pl: ~áți, ~e / E: dezmierda] 1 a (D. ființe) Care este înconjurat de afecțiune Si: alintat, răsfățat. 2 a (D. acțiunile oamenilor) Care denotă tandrețe Si: alintare, răsfăț. 3 av Tandru. 4 a (Reg) Încrezut. 5 a (Îvr; d. plante) Plăpând. 6 a (Reg; îf dezmirat) Vioi. 7-8 a, av (Îvp) Încântător. 9 a (Înv; d. oameni) Care duce o viață ușuratică, lipsită de griji Si: corupt, vicios. 10 a (Înv; d. viața oamenilor) Petrecut în plăceri și satisfacții.

DEZMIERDÁT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfățat. 2. (Pop.) Plin de farmec; desfătător. [Var.: (reg.) dizmierdát, -ă adj.] – V. dezmierda.

DIZMIERDÁT, -Ă adj. v. dezmierdat.

DEZMIERDÁT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Căruia i se fac toate plăcerile, gusturile; alintat, răsfățat. 2. (Pop.) Plin de farmec; desfătător. [Var.: (reg.) dizmierdát, -ă adj.] – V. dezmierda.

DIZMIERDÁT, -Ă adj. v. dezmierdat.

DEZMIERDÁT, -Ă, dezmierdați, -te, adj. 1. Care trăiește în plăcere, căruia i se fac toate gusturile, dedat desfătărilor; alintat, răsfățat. Odorul dezmierdat al boierului. DEȘLIU, G. 53. Stroiul nu-i era strălucit, așa precum ar fi fost de așteptat de la un fecior de domn dezmierdat și fără frică. SADOVEANU, Z. C. 11. Mai văzuse și fii tineri de boieri îmbrăcați cu haine scumpe, auzise că unii din-trînșii sînt limbuți, dezmierdați, luători în rîs și înfumurați. ISPIRESCU, L. 246. 2. Care se alintă, care se răsfață. Cîte fete ardelene, Toate-s negre la sprîncene... Mersul lor e legănat, Legănat și dezmierdat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 28. 3. Plin de farmec, de încîntare, desfătător. (Cu pronunțare regională) Mîndră, buze dizmierdate, Trăbuire-ar sărutate. HODOȘ, P. P. 159. ◊ (Adverbial) Mierlele încep a cînta foarte dezmierdat. MARIAN, O. I 291. – Variantă: (regional) dizmierdát, -ă adj.

DIZMIERDÁT, -Ă adj. v. dezmierdat.

DEZMIERDÁT adj. alintat, mângâiat. (Iubită ~.)

DEZMIERDÁT adj. v. alintat, alintător, cocolit, dezmierdător, mângâietor, răsfățat, răzgâiat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZMIERDÁT adj. alintat, mîngîiat. (Iubită ~.)

dezmierdát adj. v. ALINTAT. ALINTĂTOR. COCOLIT. DEZMIERDĂTOR. MÎNGÎIETOR. RĂSFĂȚAT. RĂZGÎIAT.

Intrare: dezmierdat
dezmierdat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezmierdat dezmierdatul dezmierda dezmierdata
plural dezmierdați dezmierdații dezmierdate dezmierdatele
genitiv-dativ singular dezmierdat dezmierdatului dezmierdate dezmierdatei
plural dezmierdați dezmierdaților dezmierdate dezmierdatelor
vocativ singular
plural
dizmierdat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dizmierdat dizmierdatul dizmierda dizmierdata
plural dizmierdați dizmierdații dizmierdate dizmierdatele
genitiv-dativ singular dizmierdat dizmierdatului dizmierdate dizmierdatei
plural dizmierdați dizmierdaților dizmierdate dizmierdatelor
vocativ singular
plural