dezintegrare sf [At: D. GUSTI, P. A. 362 / S și: (înv) desi~ / Pl: ~rări / E: dezintegra] 1 Desfacere în părțile constitutive Si: dezagregare, (rar) dezintegrație. 2 Desprindere dintr-un ansamblu Si: separare, (rar) dezintegrație. 3 Transformare spontană sau artificială a unui element radioactiv în alt element radioactiv, a unui nucleu atomic sau a unei diviziuni a acestuia în alt nucleu ori în altă diviziune cu o structură diferită Si: (imp) dezagregare, (rar) dezintegrație. 4 Pierdere a caracterului inițial Si: descompunere, (rar) dezintegrație, alterare.

DEZINTEGRÁRE, dezintegrări, s. f. (Fiz.) Acțiunea de a (se) dezintegra; fenomen spontan sau provocat prin metodele tehnicii nucleare, constînd în transformarea unui nucleu atomic de o specie dată într-un nucleu de o specie cu număr atomic mai mic, prin expulzare de particule sau prin rupere de fragmente. Corpurile radioactive se caracterizează printr-o continuă dezintegrare a materiei. ▭ S-a descoperit că dezintegrarea plutoniului produce o masă importantă de căldură. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 2/4.

DEZINTEGRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei. [< dezintegra].

dezintegra [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 329 / S și: (înv) desi~ / Pzi: ~réz / E: fr désintegrer] 1 vr A se desface în părțile consecutive Si: a se dezagrega. 2 vr A se desprinde dintr-un ansamblu Si: a se separa. 3-4 vtr (D. unele elemente radioactive, d. nucleele atomice ale unor elemente sau d. diviziuni ale acestora) A (se) transforma în mod spontan sau artificial în alt element radioactiv, sau în alt nucleu atomic ori într-o diviziune cu o structură diferită Si: (imp) a se dezagrega. 5 vr A-și pierde caracterul inițial. 6 vr A suferi modificări de structură Si: a se altera. 7 vt (Fig) A distruge integritatea unui lucru Si: a ruina.

DEZINTEGRÁ, dezintegrez, vb. I. Refl. (Fiz.; despre nucleul atomic al unui element) A se transforma în nucleul atomic al altui element cu număr atomic mai mic, prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. ◊ Tranz. În pilele atomice nucleul de uraniu este dezintegrat.

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr. désintégrer].

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. (< fr. désintégrer)

A DEZINTEGRÁ ~éz tranz. A face să se dezintegreze; a dezagrega. /<fr. désintégrer

A SE DEZINTEGRÁ se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezagrega. /<fr. désintégrer

dezintegrare (desp. de-zin-te-gra-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezintegrării; pl. dezintegrări

!dezintegrare (de-zin-te-gra-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezintegrării; pl. dezintegrări

dezintegráre s. f. (sil. -gra-; mf. dez-), g.-d. art. dezintegrării, pl. dezintegrări

dezintegra (a ~) (desp. de-zin-te-gra/dez-in-) vb., ind. prez. 1 sg. dezintegrez, 3 dezintegrează; conj. prez. 1 sg. să dezintegrez, 3 să dezintegreze

!dezintegra (a ~) (de-zin-te-gra/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezintegrează

dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. și pl. dezintegreáză

dezintegra

DEZINTEGRÁRE s. dezagregare. (~ unui corp.)

DEZINTEGRARE s. dezagregare. (~ unui corp.)

Dezintegrare ≠ integrare

DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

DEZINTEGRA vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

A dezintegra ≠ a integra