dezintegrare sf [At: D. GUSTI, P. A. 362 / S și: (înv) desi~ / Pl: ~rări / E: dezintegra] 1 Desfacere în părțile constitutive Si: dezagregare, (rar) dezintegrație. 2 Desprindere dintr-un ansamblu Si: separare, (rar) dezintegrație. 3 Transformare spontană sau artificială a unui element radioactiv în alt element radioactiv, a unui nucleu atomic sau a unei diviziuni a acestuia în alt nucleu ori în altă diviziune cu o structură diferită Si: (imp) dezagregare, (rar) dezintegrație. 4 Pierdere a caracterului inițial Si: descompunere, (rar) dezintegrație, alterare.