3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

dezgropat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați / E: dezgropa] 1 (D. cadavre sau oseminte) Scos din mormânt Si: deshumat, exhumat. 2 (D. obiecte îngropate) Scos din pământ. 3 (Fig; d. lucruri uitate) Scos la iveală.

dezgropat1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: dezgropa] 1-3 Dezgropare (1-3). modificată

DEZGROPÁT s. n. Dezgropare. – V. dezgropa.

DEZGROPÁT, dezgropaturi, s. n. Dezgropare. – V. dezgropa.

DEZGROPÁT s. n. Acțiunea de a dezgropa (via sau alte plante care se îngroapă toamna).

DEZGROPÁT s. v. deshumare.

Dezgropat ≠ îngropat, înhumat, înmormântat

dezgropa vt [At: (a. 1632), ap. TDRG / Pzi: dezgróp / E: dez- + (în)gropa] 1 A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt Si: a deshuma, a exhuma. 2 A aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. 3 (Fig) A scoate la iveală (lucruri uitate).

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Pref. dez- + [în]gropa.

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Dez- + [în]gropa.

DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la oameni) A scoate din mormînt, a exhuma. Se pomeni... cu un oarecine că vine și vrea să dezgroape pe mort. ISPIRESCU, L. 253. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri de mult uitate). 2. (Cu privire la obiecte îngropate) A scoate din pămînt, a aduce la suprafață, a da la iveală prin săpături. A dezgropat o comoară.Fig. Dezgropăm, dezgropăm talantul ascuns. TULBURE, V. R. 33. ◊ Refl. pas. La Hăbășești s-au dezgropat... urmele unei întregi așezări, compuse din peste 40 de locuințe. IST. R.P.R. 16. ◊ (Cu privire la unele plante a căror tulpină se îngroapă toamna) Dezgroapă via.

dezgropá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezgroápă

dezgropá vb., ind. prez. 1 sg. dezgróp, 3 sg. și pl. dezgroápă; ger. dezgropând

DEZGROPÁ vb. 1. v. deshuma. 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pământ.)

A dezgropa ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta,

A DEZGROPÁ dezgróp tranz. 1) (obiecte, plante îngropate) A scoate din groapă (prin săpături); a aduce la suprafață. 2) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a deshuma; a exhuma. 3) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezmormânta. /dez- + a [în]gropa

desgropà v. 1. a scoate din pământ: a desgropa o comoară; 2. fig. a descoperi ce era ascuns.

dezgróp, a -á v. tr. (d. groapă. - Dezgrop, dezgroapă; să dezgroape). Scot din pămînt, exhumez. Dezmormîntez.

arată toate definițiile

Intrare: dezgropa
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgropa
  • dezgropare
  • dezgropat
  • dezgropând
singular plural
  • dezgroa
  • dezgropați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgrop
(să)
  • dezgrop
  • dezgropam
  • dezgropai
  • dezgropasem
a II-a (tu)
  • dezgropi
(să)
  • dezgropi
  • dezgropai
  • dezgropași
  • dezgropaseși
a III-a (el, ea)
  • dezgroa
(să)
  • dezgroape
  • dezgropa
  • dezgropă
  • dezgropase
plural I (noi)
  • dezgropăm
(să)
  • dezgropăm
  • dezgropam
  • dezgroparăm
  • dezgropaserăm
  • dezgropasem
a II-a (voi)
  • dezgropați
(să)
  • dezgropați
  • dezgropați
  • dezgroparăți
  • dezgropaserăți
  • dezgropaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgroa
(să)
  • dezgroape
  • dezgropau
  • dezgropa
  • dezgropaseră
Intrare: dezgropat (s.n.)
dezgropat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgropat
  • dezgropat
  • dezgropatul
  • dezgropatul
  • dezgropatu‑
  • dezgropatu‑
plural
  • dezgropaturi
  • dezgropaturi
  • dezgropaturile
  • dezgropaturile
genitiv-dativ singular
  • dezgropat
  • dezgropat
  • dezgropatului
  • dezgropatului
plural
  • dezgropaturi
  • dezgropaturi
  • dezgropaturilor
  • dezgropaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezgropat (adj.)
dezgropat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgropat
  • dezgropatul
  • dezgropatu‑
  • dezgropa
  • dezgropata
plural
  • dezgropați
  • dezgropații
  • dezgropate
  • dezgropatele
genitiv-dativ singular
  • dezgropat
  • dezgropatului
  • dezgropate
  • dezgropatei
plural
  • dezgropați
  • dezgropaților
  • dezgropate
  • dezgropatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)

dezgropat (adj.)

dezgropat (s.n.)

etimologie:

  • vezi dezgropa
    surse: DEX '09 DEX '98