2 intrări

19 definiții

dezgolít, ~ă a [At: DEX / Pl: ~íți, ~e / E: dezgoli] 1 Golit. 2 Dezbrăcat.

DEZGOLÍT, -Ă, dezgoliți, -te, adj. Dezbrăcat, gol. – V. dezgoli.

DEZGOLÍT, -Ă, dezgoliți, -te, adj. Dezbrăcat, gol. – V. dezgoli.

DEZGOLÍT, -Ă, dezgoliți, -te, adj. Descoperit, dezbrăcat, despuiat, gol. Iar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i și-i zic: Bine-ai sosit ! ALECSANDRI, P. A. 118.

DEZGOLÍT adj. v. dezbrăcat.

dezgolí [At: (a. 1642), ap. TDRG / Pzi: ~lésc / E: dez- + goli] 1 vt A lăsa gol. 2-3 vtr A-și descoperi trupul sau o parte a lui Si: a (se) dezbrăca, a (se) despuia.

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Pref. dez- + goli.

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (F i g.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.

dezgolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá; conj. prez. 3 dezgoleáscă

dezgolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá, conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoleáscă

DEZGOLÍ vb. v. dezbrăca.

A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli

A DEZGOLÍ ~ésc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli

A SE DEZGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli

desgolì v. a lăsa gol, a descoperi.

dezgolésc v. tr. (amestec din golesc, dezgovesc și dezvălesc). Dezvălesc, descoper: cu peptu dezgolit (saŭ, maĭ simplu și maĭ frumos, cu peptu gol).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZGOLÍT adj. despuiat, dezbrăcat, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligós, (Transilv. și Mold.) tîrșít. (Om ~.)

DEZGOLÍ vb. a (se) despuia, a (se) dezbrăca, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (S-a ~ pînă la piele.)

Intrare: dezgoli
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezgoli dezgolire dezgolit dezgolind singular plural
dezgolește dezgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezgolesc (să) dezgolesc dezgoleam dezgolii dezgolisem
a II-a (tu) dezgolești (să) dezgolești dezgoleai dezgoliși dezgoliseși
a III-a (el, ea) dezgolește (să) dezgolească dezgolea dezgoli dezgolise
plural I (noi) dezgolim (să) dezgolim dezgoleam dezgolirăm dezgoliserăm, dezgolisem*
a II-a (voi) dezgoliți (să) dezgoliți dezgoleați dezgolirăți dezgoliserăți, dezgoliseți*
a III-a (ei, ele) dezgolesc (să) dezgolească dezgoleau dezgoli dezgoliseră
Intrare: dezgolit
dezgolit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezgolit dezgolitul dezgoli dezgolita
plural dezgoliți dezgoliții dezgolite dezgolitele
genitiv-dativ singular dezgolit dezgolitului dezgolite dezgolitei
plural dezgoliți dezgoliților dezgolite dezgolitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)