2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGOLÍT, -Ă, dezgoliți, -te, adj. Dezbrăcat, gol. – V. dezgoli.

DEZGOLÍT, -Ă, dezgoliți, -te, adj. Dezbrăcat, gol. – V. dezgoli.

dezgolít, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: dezgoli] 1 Golit. 2 Dezbrăcat.

DEZGOLÍT, -Ă, dezgoliți, -te, adj. Descoperit, dezbrăcat, despuiat, gol. Iar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i și-i zic: Bine-ai sosit! ALECSANDRI, P. A. 118.

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Pref. dez- + goli.

dezgolí [At: (a. 1642), ap. TDRG / Pzi: ~lésc / E: dez- + goli] 1 vt A lăsa gol. 2-3 vtr A-și descoperi trupul sau o parte a lui Si: a (se) dezbrăca, a (se) despuia.

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.

DEZGOLÍ, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (Fig.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.

A SE DEZGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli

A DEZGOLÍ ~ésc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli

dezgolésc v. tr. (amestec din golesc, dezgovesc și dezvălesc). Dezvălesc, descoper: cu peptu dezgolit (saŭ, maĭ simplu și maĭ frumos, cu peptu gol).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezgolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá; conj. prez. 3 dezgoleáscă

dezgolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolésc, imperf. 3 sg. dezgoleá, conj. prez. 3 sg. și pl. dezgoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZGOLIT adj. despuiat, dezbrăcat, gol, neîmbrăcat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. și Mold.) tîrșit. (Om ~.)

DEZGOLI vb. a (se) despuia, a (se) dezbrăca, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (S-a ~ pînă la piele.)

A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli

Intrare: dezgolit
dezgolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezgolit
  • dezgolitul
  • dezgolitu‑
  • dezgoli
  • dezgolita
plural
  • dezgoliți
  • dezgoliții
  • dezgolite
  • dezgolitele
genitiv-dativ singular
  • dezgolit
  • dezgolitului
  • dezgolite
  • dezgolitei
plural
  • dezgoliți
  • dezgoliților
  • dezgolite
  • dezgolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dezgoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgoli
  • dezgolire
  • dezgolit
  • dezgolitu‑
  • dezgolind
  • dezgolindu‑
singular plural
  • dezgolește
  • dezgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgolesc
(să)
  • dezgolesc
  • dezgoleam
  • dezgolii
  • dezgolisem
a II-a (tu)
  • dezgolești
(să)
  • dezgolești
  • dezgoleai
  • dezgoliși
  • dezgoliseși
a III-a (el, ea)
  • dezgolește
(să)
  • dezgolească
  • dezgolea
  • dezgoli
  • dezgolise
plural I (noi)
  • dezgolim
(să)
  • dezgolim
  • dezgoleam
  • dezgolirăm
  • dezgoliserăm
  • dezgolisem
a II-a (voi)
  • dezgoliți
(să)
  • dezgoliți
  • dezgoleați
  • dezgolirăți
  • dezgoliserăți
  • dezgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgolesc
(să)
  • dezgolească
  • dezgoleau
  • dezgoli
  • dezgoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desgoli
  • desgolire
  • desgolit
  • desgolitu‑
  • desgolind
  • desgolindu‑
singular plural
  • desgolește
  • desgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desgolesc
(să)
  • desgolesc
  • desgoleam
  • desgolii
  • desgolisem
a II-a (tu)
  • desgolești
(să)
  • desgolești
  • desgoleai
  • desgoliși
  • desgoliseși
a III-a (el, ea)
  • desgolește
(să)
  • desgolească
  • desgolea
  • desgoli
  • desgolise
plural I (noi)
  • desgolim
(să)
  • desgolim
  • desgoleam
  • desgolirăm
  • desgoliserăm
  • desgolisem
a II-a (voi)
  • desgoliți
(să)
  • desgoliți
  • desgoleați
  • desgolirăți
  • desgoliserăți
  • desgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • desgolesc
(să)
  • desgolească
  • desgoleau
  • desgoli
  • desgoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezgolit

etimologie:

  • vezi dezgoli
    surse: DEX '98 DEX '09

dezgoli desgoli

  • 1. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descoperi despuia dezbrăca antonime: înveli attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80.
      surse: DLRLC
    • Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77.
      surse: DLRLC
    • Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229.
      surse: DLRLC
    • figurat Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix dez- + goli.
    surse: DEX '09