opțiuni
  • info

16 definiții pentru dezgoli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Pref. dez- + goli.

dezgoli [At: (a. 1642), ap. TDRG / Pzi: ~lesc / E: dez- + goli] 1 vt A lăsa gol. 2-3 vtr A-și descoperi trupul sau o parte a lui Si: a (se) dezbrăca, a (se) despuia.

DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. și refl. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.

DEZGOLI, dezgolesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Refl. Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. (Fig.) Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.

A DEZGOLI ~esc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli

A SE DEZGOLI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli

desgolì v. a lăsa gol, a descoperi.

dezgolésc v. tr. (amestec din golesc, dezgovesc și dezvălesc). Dezvălesc, descoper: cu peptu dezgolit (saŭ, maĭ simplu și maĭ frumos, cu peptu gol).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezgoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, 3 sg. dezgolește, imperf. 1 dezgoleam; conj. prez. 1 sg. să dezgolesc, 3 să dezgolească

dezgoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, imperf. 3 sg. dezgolea; conj. prez. 3 să dezgolească

dezgoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgolesc, imperf. 3 sg. dezgolea, conj. prez. 3 sg. și pl. dezgolească

dezgoli

desgolesc, -leam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZGOLI vb. v. dezbrăca.

DEZGOLI vb. a (se) despuia, a (se) dezbrăca, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (S-a ~ pînă la piele.)

A (se) dezgoli ≠ a (se) înveli

Intrare: dezgoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezgoli
  • dezgolire
  • dezgolit
  • dezgolitu‑
  • dezgolind
  • dezgolindu‑
 singular plural
  • dezgolește
  • dezgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezgolesc
 (să)
  • dezgolesc
  • dezgoleam
  • dezgolii
  • dezgolisem
a II-a (tu)
  • dezgolești
 (să)
  • dezgolești
  • dezgoleai
  • dezgoliși
  • dezgoliseși
a III-a (el, ea)
  • dezgolește
 (să)
  • dezgolească
  • dezgolea
  • dezgoli
  • dezgolise
plural I (noi)
  • dezgolim
 (să)
  • dezgolim
  • dezgoleam
  • dezgolirăm
  • dezgoliserăm
  • dezgolisem
a II-a (voi)
  • dezgoliți
 (să)
  • dezgoliți
  • dezgoleați
  • dezgolirăți
  • dezgoliserăți
  • dezgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • dezgolesc
 (să)
  • dezgolească
  • dezgoleau
  • dezgoliră
  • dezgoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desgoli
  • desgolire
  • desgolit
  • desgolitu‑
  • desgolind
  • desgolindu‑
 singular plural
  • desgolește
  • desgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desgolesc
 (să)
  • desgolesc
  • desgoleam
  • desgolii
  • desgolisem
a II-a (tu)
  • desgolești
 (să)
  • desgolești
  • desgoleai
  • desgoliși
  • desgoliseși
a III-a (el, ea)
  • desgolește
 (să)
  • desgolească
  • desgolea
  • desgoli
  • desgolise
plural I (noi)
  • desgolim
 (să)
  • desgolim
  • desgoleam
  • desgolirăm
  • desgoliserăm
  • desgolisem
a II-a (voi)
  • desgoliți
 (să)
  • desgoliți
  • desgoleați
  • desgolirăți
  • desgoliserăți
  • desgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • desgolesc
 (să)
  • desgolească
  • desgoleau
  • desgoliră
  • desgoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezgoli, dezgolescverb

  • 1. A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descoperi despuia dezbrăca antonime: înveli
    • format_quote Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. DLRLC
    • format_quote Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. DLRLC
    • format_quote Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. DLRLC
    • format_quote figurat Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + goli. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.