3 intrări

16 definiții

DEZDOÍT adj. desfăcut, despăturit. (Un șervet ~.)

dezdoí [At: DEX / Pzi: dezdói și ~ésc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta.

DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.

DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.

DEZDOÍ, dezdói și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.

dezdoí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá; conj. prez. 3 să dezdoáie

dezdoí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 sg. și pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá

DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi

A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi

A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi

A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi

desdoì v. a desface un lucru îndoit: a-și desdoi mâna.

dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZDOIT adj. desfăcut, despăturit. (Un șervet ~.)

DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

Intrare: dezdoi (1 dezdoi)
dezdoi (1 dezdoi) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT344)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
singular plural
  • dezdoaie
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoi
(să)
  • dezdoi
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoi
(să)
  • dezdoi
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoaie
(să)
  • dezdoaie
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
(să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
(să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoaie
(să)
  • dezdoaie
  • dezdoiau
  • dezdoi
  • dezdoiseră
Intrare: dezdoi (1 dezdoiesc)
dezdoi (1 dezdoiesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
singular plural
  • dezdoiește
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoiesc
(să)
  • dezdoiesc
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoiești
(să)
  • dezdoiești
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoiește
(să)
  • dezdoiască
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
(să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
(să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoiesc
(să)
  • dezdoiască
  • dezdoiau
  • dezdoi
  • dezdoiseră
Intrare: dezdoit
dezdoit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezdoit
  • dezdoitul
  • dezdoitu‑
  • dezdoi
  • dezdoita
plural
  • dezdoiți
  • dezdoiții
  • dezdoite
  • dezdoitele
genitiv-dativ singular
  • dezdoit
  • dezdoitului
  • dezdoite
  • dezdoitei
plural
  • dezdoiți
  • dezdoiților
  • dezdoite
  • dezdoitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)