3 intrări

16 definiții

DEZDOÍT adj. desfăcut, despăturit. (Un șervet ~.)

dezdoí [At: DEX / Pzi: dezdói și ~ésc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta.

DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.

DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi.

DEZDOÍ, dezdói și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele ? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga ! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.

dezdoí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá; conj. prez. 3 să dezdoáie

dezdoí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdói, 3 sg. și pl. dezdoáie, imperf. 3 sg. dezdoiá

DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi

A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi

A DEZDOÍ dezdói tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi

A SE DEZDOÍ mă dezdói intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi

desdoì v. a desface un lucru îndoit: a-și desdoi mâna.

dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEZDOÍT adj. desfăcut, despăturit. (Un șervet ~.)

DEZDOÍ vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

Intrare: dezdoi (1 dezdoi)
dezdoi (1 dezdoi) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezdoi dezdoire dezdoit dezdoind singular plural
dezdoaie dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezdoi (să) dezdoi dezdoiam dezdoii dezdoisem
a II-a (tu) dezdoi (să) dezdoi dezdoiai dezdoiși dezdoiseși
a III-a (el, ea) dezdoaie (să) dezdoaie dezdoia dezdoi dezdoise
plural I (noi) dezdoim (să) dezdoim dezdoiam dezdoirăm dezdoiserăm, dezdoisem*
a II-a (voi) dezdoiți (să) dezdoiți dezdoiați dezdoirăți dezdoiserăți, dezdoiseți*
a III-a (ei, ele) dezdoaie (să) dezdoaie dezdoiau dezdoi dezdoiseră
Intrare: dezdoi (1 dezdoiesc)
dezdoi (1 dezdoiesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezdoi dezdoire dezdoit dezdoind singular plural
dezdoiește dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezdoiesc (să) dezdoiesc dezdoiam dezdoii dezdoisem
a II-a (tu) dezdoiești (să) dezdoiești dezdoiai dezdoiși dezdoiseși
a III-a (el, ea) dezdoiește (să) dezdoiască dezdoia dezdoi dezdoise
plural I (noi) dezdoim (să) dezdoim dezdoiam dezdoirăm dezdoiserăm, dezdoisem*
a II-a (voi) dezdoiți (să) dezdoiți dezdoiați dezdoirăți dezdoiserăți, dezdoiseți*
a III-a (ei, ele) dezdoiesc (să) dezdoiască dezdoiau dezdoi dezdoiseră
Intrare: dezdoit
dezdoit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezdoit dezdoitul dezdoi dezdoita
plural dezdoiți dezdoiții dezdoite dezdoitele
genitiv-dativ singular dezdoit dezdoitului dezdoite dezdoitei
plural dezdoiți dezdoiților dezdoite dezdoitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)