2 intrări

38 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

dezbátere1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A, 115/28 / V: (reg) dizbátire / S și: desb~ / Pl: ~ri / E: dezbate1] (Îvp) 1 Scoatere a unui obiect din locul fixat Si: desprindere, desfacere. 2 (Pex) Scoatere din locul firesc. 3 Scoatere a unei țări, a unui oraș, a unei suprafețe de teren etc. de sub stăpânirea cuiva Si: eliberare. 4 Trecere a unei țări, a unui oraș, a unei suprafețe de teren etc. în posesia altcuiva. 5 Ducere la bun sfârșit. 6 (Pex) Tocmire. 7 Schimbare a opiniei cuiva. 8 Debarasare de cineva. 9 (Pex) Îndepărtare de (sau de la) ceva. 10 Desțelenire a unui teren agricol. 11 Amestecare a unui lichid.

dezbátere2 sf [At: AR (1829), 100 ⅟10 / V: (îrg) diz~ / S și: desb~ / Pl: ~ri / E: dezbate2] 1 (Îvr) Luptă. 2 (Îvr; pex) Dumirire. 3 Examinare sub toate aspectele (de obicei în ședințele publice) a unor idei, a unor legi etc. 4 Expunere pe larg (în scris) Si: tratare.

DEZBÁTERE, dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate1; analiză amănunțită, discutare, deliberare; discuție largă asupra unei probleme de interes general. – V. dezbate1.

DEZBÁTERE, dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate1; analiză amănunțită, discutare, deliberare; discuție largă asupra unei probleme de interes general. – V. dezbate1.

DEZBÁTERE, dezbateri, s. f. Faptul de a dezbate o chestiune; analiză amănunțită, discutare, deliberare; p. ext. (mai ales la pl.) discuție largă (de obicei în cadrul unei adunări cu caracter oficial) asupra unei probleme de interes obștesc. Dezbatere publică.S-a amestecat în dezbaterea istoricilor și unul din epigramiștii vremii. SADOVEANU, D. P. 183. «O scrisoare pierdută», fiind publicată în 1884, în vremea dezbaterilor pentru revizuirea constituției... este și un pamflet de ocazie. IBRĂILEANU, SP. CR. 234. În sfîrșit, după multe dezbateri furtunoase urmate în Divanul Ad-hoc, s-a încuviințat «unirea». CREANGĂ, A. 157. ◊ Dezbateri judiciare = discutare în contradictoriu a cauzei de către părți în fața unei instanțe de judecată. Dezbateri parlamentare = discuții privitoare la chestiuni importante de politică internă sau externă, care au loc în parlament. ♦ Raționament, analiză interioară; frămîntare (a minții). Manolaș, cel atît de mult deprins cu gîndul și cu dezbaterile sufletești, nu putea să se înșele singur. GALACTION, O. I 635.

dezbátere s. f., g.-d. art. dezbáterii; pl. dezbáteri

dezbátere s. f., g.-d. art. dezbáterii; pl. dezbáteri

DEZBÁTERE s. 1. discutare, tratare. (~ unui subiect actual.) 2. chibzuire, deliberare, discutare, discuție, (livr.) pertractare. (După o ~ serioasă, au...)

DEZBÁTERE s.f. Acțiunea de a dezbate; analiză amănunțită, discutare; (p. ext.) discuție asupra unei probleme de interes obștesc. ♦ Raționament. [< dezbate].

DEZBÁTERE s. f. acțiunea de a dezbate; analiză amănunțită; discuție asupra unei probleme de interes obștesc. (< dezbate)

dezbátere f. 1) Acțiunea de a dezbate. 2) (după fr. débat) Discusiune, deliberare. 3) Partea publică a instrucțiuniĭ judiciare.

dezbáte2 [At: VALIAN, V. / V: (îvr) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbát / E: dez- + bate (după fr débattre)] 1 vr (Îvr) A se lupta. 2 (Îvr; pex) A se dumiri. 3 vt (C. i. idei, legi, proiecte etc.) A examina sub toate aspectele (de obicei în ședințe publice) Si: a discuta. 4 vt A expune pe larg (în scris) Si: a trata.

dezbáte1 [At: URECHE, L. 100 / V: (îrg) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbát / E: dez- + bate] (Îvp) 1 vt (C. i. obiecte) A scoate din locul fixat Si: a desprinde, a desface. 2 vt (Pex) A scoate din locul firesc. 3 vt (C. i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A scoate de sub stăpânirea cuiva Si: a elibera. 4 vt (C. i. țări, orașe, suprafețe de teren etc.) A trece în posesia altcuiva. 5-6 vtr A (se) scoate la capăt Si: a (se) descurca. 7-8 vtr (Pex) A (se) tocmi. 9 vt (C. i. persoane) A schimba opinia. 10 vt (C. i. persoane) A debarasa. 11 vt (Pex) A îndepărta de (sau la) ceva. 12 vt (C. i. terenuri agricole) A desțeleni. 13 vt (Reg; c. i. lichide) A amesteca.

DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Din fr. débattre.

DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Pref. dez- + bate.

DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuției. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părți). – Dez- + bate (după fr. débattre).

DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înțepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.

DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. (Popular) 1. Tranz. A desface ceva care fusese bătut (fixat, prins) cu cuie; a scoate afară de unde fusese bătut (sau fixat, înțepenit); a desprinde. M-a fulgerat [măseaua] și m-am pus jos. Gata, zic eu; trebuie s-o scot. Dacă mă doare un ceas așa și dacă nu mor, musai să caut un meșter să mi-o dezbată. SADOVEANU, V. F. 37. Dezbat coasa de brățare, Ca să ies la șleahu mare. ȘEZ. I 140. 2. Refl. (Învechit) A ieși, a se elibera de sub stăpînirea cuiva, a se desface dintr-o legătură de dependență față de cineva. Brașovenii, cum primiseră acele scrisori de la sibieni... se învoiesc a se dezbate de supt Mihai. BĂLCESCU, O. II 315. 3. Tranz. (Agric.) A afîna un pămînt bătut, uscat, întărit. Nu puteau oamenii ara, pămîntul era tare ca fierul. Și-n puținul pe care l-au dezbătut și l-au sămănat, parcă a ieșit ceva acătării ? SADOVEANU, P. S. 10.

DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg o chestiune, o problemă etc. cu una sau cu mai multe persoane (adesea în contradictoriu); a supune discuției (o hotărîre, un proiect de lege etc.). Forța partidului clasei muncitoare stă tocmai în faptul că el dezbate în fața maselor toate planurile sale, că ține seama în mod permanent de părerile oamenilor muncii, că arată cu curaj maselor lipsurile și greutățile atunci cînd acestea se manifestă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/5. ◊ Absol. Dacă nu știți ce e [iubirea], puteți, cu noțiunile d-voastră cumpărate și vîndute cu toptanul... să dezbateți toată viața, că tot nu ajungeți la nimic. CAMIL PETRESCU, U. N. 15. ◊ Refl. pas. Asemenea cestiuni nu se dezbat cu pușca în mînă. ODOBESCU, S. III 95. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») M-am gîndit să-ți propun, și sper că ai să primești, să-ți dai osteneală să vii pe o zi, două la Berlin, unde să dezbatem îndelete împreună asupra unei afaceri, destul de serioase. CARAGIALE, O. VII 271. ♦ (Jur.) A examina o cauză, un proces; a judeca.

dezbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem, 2 pl. dezbáteți, imperf. 3 sg. dezbăteá; conj. prez. 3 dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteți; part. dezbătút

Intrare: dezbate
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dezbate dezbatere dezbătut dezbătând singular plural
dezbate dezbateți, dezbăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dezbat (să) dezbat dezbăteam dezbătui dezbătusem
a II-a (tu) dezbați (să) dezbați dezbăteai dezbătuși dezbătuseși
a III-a (el, ea) dezbate (să) dezba dezbătea dezbătu dezbătuse
plural I (noi) dezbatem (să) dezbatem dezbăteam dezbăturăm dezbătuserăm, dezbătusem*
a II-a (voi) dezbateți (să) dezbateți dezbăteați dezbăturăți dezbătuserăți, dezbătuseți*
a III-a (ei, ele) dezbat (să) dezba dezbăteau dezbătu dezbătuseră
Intrare: dezbatere
dezbatere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezbatere dezbaterea
plural dezbateri dezbaterile
genitiv-dativ singular dezbateri dezbaterii
plural dezbateri dezbaterilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)