† DESBATE¹, DEZ- (-bat) I. vb. tr. 1 A scăpa ceva din mînă, de sub puterea cuiva: să desbată Cetatea-albă și Kilia, care cetăți le luase de la Ștefan Vodă sultan Baiazet (GR.-UR.) ¶ 2 A desface ce e bătut, prins (cu cuie, etc.); a rupe, a desprinde: hai, și-om desbate scîndura de pe punte (VOR.); coarnele tale, zice ursu, cînd te-oiu prinde în labe, îndată ți le desbat (VOR.). II. vb. refl. 1 A se scăpa de sub stăpînirea cuiva: s’au socotit ca să se desbată de sub stăpînirea lor (GR.-UR.) ¶ 2 A se desprinde, a se deslipi, a se rupe: domniile, cîte erau supuse sub acea monarhie, au început a se ~ și a se rupe dintr’însa (LET.) [bate].