2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZASIMILÁRE, dezasimilări, s. f. Dezasimilație. – V. dezasimila.

DEZASIMILÁRE, dezasimilări, s. f. Dezasimilație. – V. dezasimila.

dezasimilare sf [At: DDRF / Pl: ~lări / E: dezasimila] Dezasimilație.

DEZASIMILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezasimila și rezultatul ei; denutriție; dezasimilație. [<dezasimila].

DEZASIMILÁ, pers. 3 dezasimilează, vb. I. Refl. A suporta un proces de dezasimilație. – Din fr. désassimiler.

DEZASIMILÁ, pers. 3 dezasimilează, vb. I. Refl. A suporta un proces de dezasimilație. – Din fr. désassimiler.

dezasimila vi [At: CADE / S și: desa~ / Pzi: 3 ~lea / E: fr désassimiler] (D. unele substanțe complexe, specifice organismelor vii) A se transforma în substanțe simple și nespecifice, devenind neasimilabile.

DEZASIMILÁ vb. I. tr., refl. (Despre substanțele complexe din organism) A (se) transforma în substanțe mai simple și nespecifice pe care organismul le elimină. [Cf. fr. désassimiler].

DEZASIMILÁ vb. tr., refl. (despre substanțele complexe din organism) a (se) transforma în substanțe mai simple și nespecifice, pe care organismul le elimină. (< fr. désassimiler)

* dezasimiléz v. tr. (fr. désassimiler). Disimilez, fac să nu maĭ fie asociat.

* disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezasimiláre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezasimilắrii; pl. dezasimilắri

dezasimiláre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezasimilării; pl. dezasimilări

!dezasimilá (a ~) (de-za-/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezasimileáză

dezasimilá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 3 sg. dezasimileáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZASIMILÁRE s. v. dezasimilație.

Intrare: dezasimilare
dezasimilare substantiv feminin
  • silabație: de-za-, dez-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezasimilare
  • dezasimilarea
plural
  • dezasimilări
  • dezasimilările
genitiv-dativ singular
  • dezasimilări
  • dezasimilării
plural
  • dezasimilări
  • dezasimilărilor
vocativ singular
plural
Intrare: dezasimila
  • silabație: de-za-, dez-a- info
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezasimila
  • dezasimilare
  • dezasimilat
  • dezasimilatu‑
  • dezasimilând
  • dezasimilându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • dezasimilea
(să)
  • dezasimileze
  • dezasimila
  • dezasimilă
  • dezasimilase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • dezasimilea
(să)
  • dezasimileze
  • dezasimilau
  • dezasimila
  • dezasimilaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezasimilare

etimologie:

  • vezi dezasimila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

dezasimila

  • 1. A suporta un proces de dezasimilație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: