denutriție sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr dénutrition] Stare a unui organism viu în care, datorită faptului că asimilația este întrecută de dezasimilație, se produce o scădere mare în greutate.

DENUTRIȚIE, denutriții, s. f. Stare a unui organism viu în care asimilația este întrecută de dezasimilație.

DENUTRIȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition].

DENUTRIȚIE s. f. nutriție insuficientă a unui țesut sau organism viu. (< fr. dénutrition)

DENUTRIȚIE ~i f. Stare a unui țesut sau a unui organism viu în care predomină dezasimilația, manifestată prin scădere considerabilă în greutate. [Art. denutriția; G.-D. denutriției; Sil. -ți-e] /<fr. denutrition

denutrițiune sf vz denutriție

DENUTRIȚIUNE s.f. v. denutriție.

denutriție (desp. -nu-tri-ți-e) s. f., art. denutriția (desp. -ți-a), g.-d. art. denutriției; pl. denutriții, art. denutrițiile (desp. -ți-i-)

denutriție (-nu-tri-ți-e) s. f., art. denutriția (-ți-a), g.-d. art. denutriției; pl. denutriții, art. denutrițiile (-ți-i-)

denutriție s. f. (sil. -tri-ți-e), art. denutriția (sil. -ți-a), g.-d. art. denutriției; pl. denutriții, art. denutrițiile (sil. -ți-i-)

denutriție