dezasimilație sf [At: CONTEMPORANUL VII, 204 / V: (înv) ~iune / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ii / E: désassimilation] (Liv) Ansamblu de reacții chimice exotermice care se caracterizează prin transformarea substanțelor organice complexe (specifice organismelor vii) în substanțe mai simple, degradate, care se elimină Si: dezasimilare, catabolism.

DEZASIMILAȚIE s. f. Proces de transformare a unor substanțe complexe specifice organismului în alte substanțe mai simple și nespecifice, pe care acesta le elimină.

DEZASIMILAȚIE s.f. Dezasimilare; catabolism. [Gen. -iei, var. dezasimilațiune s.f. / < fr. désassimilation].

DEZASIMILAȚIE s. f. 1. dezasimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanțelor, care au loc în organismele vii; catabolism. (< fr. désassimilation)

DEZASIMILAȚIE f. Proces de transformare a unor substanțe organice, asimilate de organism, în produse mai simple, care sunt eliminate; catabolism. [Art. dezasimilația; G.-D. dezasimilației; Sil. -ți-e] /<fr. désassimilation

dezasimilațiune sf vz dezasimilație

DEZASIMILAȚIUNE s.f. v. dezasimilație.

dezasimilație (desp. de-za-, -ți-e/dez-a-) s. f., art. dezasimilația (desp. -ți-a), g.-d. art. dezasimilației; pl. dezasimilații, art. dezasimilațiile (desp. -ți-i-)

!dezasimilație (de-za-, -ți-e/dez-a-) s. f., art. dezasimilația (-ți-a), g.-d. art. dezasimilației; pl. dezasimilații, art. dezasimilațiile (-ți-i-)

dezasimilație s. f. (sil. -ți-e; mf. dez-), art. dezasimilația (sil. -ți-a), g.-d. art. dezasimilației; pl. dezasimilații, art. dezasimilațiile (sil. -ți-i-)

DEZASIMILAȚIE s. (FIZIOL.) catabolism, dezasimilare. (Proces de ~.)

DEZASIMILAȚIE s. (FIZIOL.) catabolism. (Proces de ~.)