2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRONAT, -Ă, detronați, -te, adj. Înlăturat de la domnie, alungat de pe tron. – V. detrona.

DETRONAT, -Ă, detronați, -te, adj. Înlăturat de la domnie, alungat de pe tron. – V. detrona.

detronat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: detrona] (Rar) 1-4 Detronare (1-4).

detronat2, ~ă a [At: CĂPĂȚINEANU, M. R. 66/8 / V: (îrg) dest~ / Pl: ~ați, ~e / E: detrona] 1 (D. monarhi) Care a fost înlăturat de la domnie. 2 (Irn) Înlăturat dintr-o funcție înaltă. 3 (Pex; fig; d. persoane) Care este îndepărtat din preajma cuiva. 4 (D. sportivi) Deposedat de titlul de campion.

DETRONAT, -Ă, detronați, -te, adj. (Despre monarhi) Alungat din domnie. După față pari mai mult ca o regină Detronată. MACEDONSKI, O. II 433.

DETRONA, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner.

DETRONA, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner.

detrona vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~ni, dest~ / Pzi: ~nez / E: fr détrôner] 1 (C.i. monarhi) A înlătura de la domnie. 2 (Irn) A înlătura dintr-o demnitate sau dintr-o funcție. 3 (Pex; fig; c.i. persoane) A îndepărta din preajma cuiva. 4 (Spt) A deposeda pe cineva de titlul de campion.

DETRONA, detronez, vb. I. Tranz. A alunga de pe tron, a scoate din domnie. Adunarea națională va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. ♦ (Ironic) A scoate (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție. Te dușmănea însă Mircea, ucenicul pe care Borțosul îl detronase din funcția pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270.

DETRONA vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ♦ (Ironic) A înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. [P.i. -nez. / < fr. détrôner].

DETRONA vb. tr. a înlătura de la tron, a scoate din domnie. ◊ (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. (< fr. détrôner)

A DETRONA ~ez tranz. 1) A deposeda de tron; a scoate din domnie. 2) A înlătura dintr-o funcție sau dintr-o demnitate; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /<fr. détrôner

de(s)tronà v. a da jos de pe tron, a răsturna din domnie.

* detronéz v. tr. (fr. détrôner. V. tron). Scot din tron (din domnie), descăunez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detrona (a ~) (desp. de-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. detronez, 3 detronea; conj. prez. 1 sg. să detronez, 3 să detroneze

detrona (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detronea

detrona vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. detronez, 3 sg. și pl. detronea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETRONA vb. a mazili, (înv. și pop.) a surpa. (Domnitorul a fost ~.)

A detrona ≠ a încorona, a înscăuna, a întrona

Intrare: detronat
detronat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detronat
  • detronatul
  • detronatu‑
  • detrona
  • detronata
plural
  • detronați
  • detronații
  • detronate
  • detronatele
genitiv-dativ singular
  • detronat
  • detronatului
  • detronate
  • detronatei
plural
  • detronați
  • detronaților
  • detronate
  • detronatelor
vocativ singular
plural
destronat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: detrona
  • silabație: de-tro-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detrona
  • detronare
  • detronat
  • detronatu‑
  • detronând
  • detronându‑
singular plural
  • detronea
  • detronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detronez
(să)
  • detronez
  • detronam
  • detronai
  • detronasem
a II-a (tu)
  • detronezi
(să)
  • detronezi
  • detronai
  • detronași
  • detronaseși
a III-a (el, ea)
  • detronea
(să)
  • detroneze
  • detrona
  • detronă
  • detronase
plural I (noi)
  • detronăm
(să)
  • detronăm
  • detronam
  • detronarăm
  • detronaserăm
  • detronasem
a II-a (voi)
  • detronați
(să)
  • detronați
  • detronați
  • detronarăți
  • detronaserăți
  • detronaseți
a III-a (ei, ele)
  • detronea
(să)
  • detroneze
  • detronau
  • detrona
  • detronaseră
destrona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
detroni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detronat, detronaadjectiv

  • 1. Înlăturat de la domnie, alungat de pe tron. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mazilit
    • format_quote După față pari mai mult ca o regină Detronată. MACEDONSKI, O. II 433. DLRLC
etimologie:
  • vezi detrona DEX '98 DEX '09

detrona, detronezverb

  • 1. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Adunarea națională va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. DLRLC
    • 1.1. ironic A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Te dușmănea însă Mircea, ucenicul pe care Borțosul îl detronase din funcția pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270. DLRLC
    • 1.2. A deposeda pe cineva de titlul de campion. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.