2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

detronáre sf [At: CR (1832), 3141/28 / V: (îrg) dest~ / Pl: ~nắri / E: detrona] 1 Înlăturare a unui monarh de la domnie Si: (rar) detronat1 (1). 2 (Irn) Înlăturare a cuiva dintr-o funcție înaltă Si: (rar) detronat1 (2). 3 (Pex; fig) Îndepărtare a cuiva din preajmă Si: (rar) detronat1 (3). 4 Deposedare a unui sportiv de titlul de campion Si: (rar) detronat1 (4).

DETRONÁRE, detronări, s. f. Acțiunea de a detrona.V. detrona.

DETRONÁRE, detronări, s. f. Acțiunea de a detrona.V. detrona.

DETRONÁRE s. f. Acțiunea de a detrona; alungare de pe tron, scoatere din domnie. Au votat o moțiune prin care se cerea detronarea regelui. CAMIL PETRESCU, T. II 345.

detronáre (de-tro-) s. f., g.-d. art. detronắrii; pl. detronắri

detronáre s. f. (sil. -tro-) → tronare

DETRONÁRE s. v. mazilire.

DETRONÁRE s.f. Acțiunea de a detrona și rezultatul ei; alungare de la tron. [< detrona].

detroná vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~ni, dest~ / Pzi: ~néz / E: fr détrôner] 1 (C. i. monarhi) A înlătura de la domnie. 2 (Irn) A înlătura dintr-o demnitate sau dintr-o funcție. 3 (Pex; fig; c. i. persoane) A îndepărta din preajma cuiva. 4 (Spt) A deposeda pe cineva de titlul de campion.

DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner.

DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner.

DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A alunga de pe tron, a scoate din domnie. Adunarea națională va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. ♦ (Ironic) A scoate (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție. Te dușmănea însă Mircea, ucenicul pe care Borțosul îl detronase din funcția pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270.

detroná (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detroneáză

detroná vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. detronéz, 3 sg. și pl. detroneáză

A detrona ≠ a încorona, a înscăuna, a întrona

DETRONÁ vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ♦ (Ironic) A înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. [P.i. -nez. / < fr. détrôner].

DETRONÁ vb. tr. a înlătura de la tron, a scoate din domnie. ◊ (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. (< fr. détrôner)

A DETRONÁ ~éz tranz. 1) A deposeda de tron; a scoate din domnie. 2) A înlătura dintr-o funcție sau dintr-o demnitate; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /<fr. détrôner

de(s)tronà v. a da jos de pe tron, a răsturna din domnie.

Intrare: detrona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) detrona detronare detronat detronând singular plural
detronea detronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) detronez (să) detronez detronam detronai detronasem
a II-a (tu) detronezi (să) detronezi detronai detronași detronaseși
a III-a (el, ea) detronea (să) detroneze detrona detronă detronase
plural I (noi) detronăm (să) detronăm detronam detronarăm detronaserăm, detronasem*
a II-a (voi) detronați (să) detronați detronați detronarăți detronaserăți, detronaseți*
a III-a (ei, ele) detronea (să) detroneze detronau detrona detronaseră
Intrare: detronare
detronare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detronare detronarea
plural detronări detronările
genitiv-dativ singular detronări detronării
plural detronări detronărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)