2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETRONÁRE, detronări, s. f. Acțiunea de a detrona.V. detrona.

DETRONÁRE, detronări, s. f. Acțiunea de a detrona.V. detrona.

detronare sf [At: CR (1832), 3141/28 / V: (îrg) dest~ / Pl: ~nări / E: detrona] 1 Înlăturare a unui monarh de la domnie Si: (rar) detronat1 (1). 2 (Irn) Înlăturare a cuiva dintr-o funcție înaltă Si: (rar) detronat1 (2). 3 (Pex; fig) Îndepărtare a cuiva din preajmă Si: (rar) detronat1 (3). 4 Deposedare a unui sportiv de titlul de campion Si: (rar) detronat1 (4).

DETRONÁRE s. f. Acțiunea de a detrona; alungare de pe tron, scoatere din domnie. Au votat o moțiune prin care se cerea detronarea regelui. CAMIL PETRESCU, T. II 345.

DETRONÁRE s.f. Acțiunea de a detrona și rezultatul ei; alungare de la tron. [< detrona].

DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner.

DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A înlătura de la domnie, a alunga de pe tron. ♦ (Ir.) A înlătura pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție. ♦ A deposeda pe cineva de titlul de campion. – Din fr. détrôner.

detrona vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~ni, dest~ / Pzi: ~nez / E: fr détrôner] 1 (C.i. monarhi) A înlătura de la domnie. 2 (Irn) A înlătura dintr-o demnitate sau dintr-o funcție. 3 (Pex; fig; c.i. persoane) A îndepărta din preajma cuiva. 4 (Spt) A deposeda pe cineva de titlul de campion.

DETRONÁ, detronez, vb. I. Tranz. A alunga de pe tron, a scoate din domnie. Adunarea națională va detrona pe Ludovic. CAMIL PETRESCU, T. II 375. ♦ (Ironic) A scoate (pe cineva) dintr-o demnitate, dintr-o funcție. Te dușmănea însă Mircea, ucenicul pe care Borțosul îl detronase din funcția pe care o aveai tu acum. PAS, Z. I 270.

DETRONÁ vb. I. tr. A alunga de la tron, a scoate din domnie. ♦ (Ironic) A înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. [P.i. -nez. / < fr. détrôner].

DETRONÁ vb. tr. a înlătura de la tron, a scoate din domnie. ◊ (ir.) a înlătura dintr-o demnitate, dintr-o funcție. (< fr. détrôner)

A DETRONÁ ~éz tranz. 1) A deposeda de tron; a scoate din domnie. 2) A înlătura dintr-o funcție sau dintr-o demnitate; a destitui; a elibera; a concedia; a scoate. /<fr. détrôner

de(s)tronà v. a da jos de pe tron, a răsturna din domnie.

* detronéz v. tr. (fr. détrôner. V. tron). Scot din tron (din domnie), descăunez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

detronáre (de-tro-) s. f., g.-d. art. detronắrii; pl. detronắri

detronáre s. f. (sil. -tro-) → tronare

detroná (a ~) (de-tro-) vb., ind. prez. 3 detroneáză

detroná vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. detronéz, 3 sg. și pl. detroneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DETRONARE s. mazilire, mazilit, (înv.) azlu, mazilie, surpare. (~ unui domnitor.)

arată toate definițiile

Intrare: detronare
detronare substantiv feminin
  • silabație: de-tro- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detronare
  • detronarea
plural
  • detronări
  • detronările
genitiv-dativ singular
  • detronări
  • detronării
plural
  • detronări
  • detronărilor
vocativ singular
plural
Intrare: detrona
  • silabație: de-tro-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detrona
  • detronare
  • detronat
  • detronatu‑
  • detronând
  • detronându‑
singular plural
  • detronea
  • detronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detronez
(să)
  • detronez
  • detronam
  • detronai
  • detronasem
a II-a (tu)
  • detronezi
(să)
  • detronezi
  • detronai
  • detronași
  • detronaseși
a III-a (el, ea)
  • detronea
(să)
  • detroneze
  • detrona
  • detronă
  • detronase
plural I (noi)
  • detronăm
(să)
  • detronăm
  • detronam
  • detronarăm
  • detronaserăm
  • detronasem
a II-a (voi)
  • detronați
(să)
  • detronați
  • detronați
  • detronarăți
  • detronaserăți
  • detronaseți
a III-a (ei, ele)
  • detronea
(să)
  • detroneze
  • detronau
  • detrona
  • detronaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

detronare

  • 1. Acțiunea de a detrona.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mazilire attach_file un exemplu
    exemple
    • Au votat o moțiune prin care se cerea detronarea regelui. CAMIL PETRESCU, T. II 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi detrona
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

detrona

etimologie: