2 intrări

20 de definiții

desfundát1 sn [At: LTR2 / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfunda] 1-9 Desfundare (1-9).

desfundát2, ~ă a [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~áți, ~e / E: desfunda] 1 (D. un recipient) Care este deschis prin scoaterea dopului. 2 (D. o sticlă, damigeană) Desfăcut2. 3 (D. o sursă de apă) Revărsat2. 4 (D. un abces) Spart. 5 (Fig; d. ființe) Lacom. 6 (D. un canal, țevi) Curățat2. 7 (D. un teren) Arat pentru prima oară. 8 (D. un drum) Impracticabil din cauza ploii, a noroiului, a revărsărilor de ape etc. 9 (D. sol) Dezghețat2. 10 (Rar; d. o cale de acces) Deschis într-un loc neumblat.

DESFUNDÁT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, țevi etc.) Curățat, golit de impuritățile care îl obturau. 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). – V. desfunda.

DESFUNDÁT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, țevi etc.) Curățat, golit de impuritățile care îl obturau. 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). – V. desfunda.

DESFUNDÁT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente astupate sau închise) Cu fundul (capacul, dopul) scos; deschis, destupat. În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Fig. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. ALECSANDRI, O. 243. 2. (Despre țevi, canale, orificii) Golit de impurități, curățat, redat folosinței. 3. (Despre terenuri sau artere de circulație) Impracticabil (din cauza ploilor). Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80.

DESFUNDÁT adj. 1. v. destupat. 2. desțelenit, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.) 3. v. impracticabil.

desfundá [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pzi: desfúnd / E: des- + (în)funda] 1 vt (C. i. un recipient închis, de obicei un butoi) A deschide scoțându-i fundul sau cepul. 2 vt (C. i. sticle sau damigene înfundate) A scoate dopul Si: a destupa. 3 vr (Rar; d. surse de apă) A se revărsa. 4 vr (Îvr; d. un abces) A se sparge. 5 vt A curăța sau a goli un canal, un șanț, o conductă etc. 6 vt A săpa adânc un teren de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. 7 vr (D. un drum) A deveni impracticabil din cauza ploii, a noroiului sau a apelor revărsate. 8 vr (D. sol) A se dezgheța. 9 vt A deschide o cale de acces într-un loc încă neumblat.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torenți de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Pref. des- + [în]funda.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Des1- + [în]funda.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțîndu-i fundul sau dîndu-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțîndu-i dopul, a destupa. Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu.Refl. (Rar, despre torente de apă) A se revărsa. S-au desfundat puhoaiele și s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. 2. A curăța sau a goli un canal, o țeavă, un șanț etc. care este înfundat. 3. (Cu privire la un teren sau la artere de circulație; subiectul este apa, ploaia) A face noroios, impracticabil. Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. 4. (Cu privire la terenuri) A ara adînc, a desțeleni. Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207.

desfundá (a ~) vb., ind. prez. 3 desfúndă

desfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd, 3 sg. și pl. desfúndă

DESFUNDÁ vb. 1. v. destupa. 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

A desfunda ≠ a înfunda

A DESFUNDÁ desfúnd tranz. 1) (butoaie) A deschide scoțând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoțând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desțeleni. /des- + a [în]funda

A SE DESFUNDÁ pers. 3 se desfúndă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda

desfundà v. 1. a scoate fundul unui vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa: mi se desfundă nasul; 3. a deschide calea într’un loc încă neumblat; 4. a desgheța: ploile reci desfundă pământul OD.

desfúnd și -éz, a -á v. tr. (d. fund). Scot fundu unuĭ vas; a desfunda un butoĭ. Destup: a desfunda o garafă, mi s’a desfundat nasu înfundat cu guturaĭ. Deschid drumu: o stîncă rostogolită înfundase drumu, dar noĭ l-am desfundat. Stric fundamentu: ploile continue desfundase drumurile.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESFUNDÁT adj. 1. deschis, destupat. (O sticlă ~.) 2. desțelenit, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.) 3. impracticabil, rău. (Un drum ~.)

DESFUNDÁ vb. 1. a deschide, a destupa. (A ~ o sticlă.) 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

Intrare: desfunda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfunda desfundare desfundat desfundând singular plural
desfundă desfundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfund (să) desfund desfundam desfundai desfundasem
a II-a (tu) desfunzi (să) desfunzi desfundai desfundași desfundaseși
a III-a (el, ea) desfundă (să) desfunde desfunda desfundă desfundase
plural I (noi) desfundăm (să) desfundăm desfundam desfundarăm desfundaserăm, desfundasem*
a II-a (voi) desfundați (să) desfundați desfundați desfundarăți desfundaserăți, desfundaseți*
a III-a (ei, ele) desfundă (să) desfunde desfundau desfunda desfundaseră
Intrare: desfundat
desfundat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfundat desfundatul desfunda desfundata
plural desfundați desfundații desfundate desfundatele
genitiv-dativ singular desfundat desfundatului desfundate desfundatei
plural desfundați desfundaților desfundate desfundatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)