2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFUNDÁT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, țevi etc.) Curățat, golit de impuritățile care îl obturau. 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). – V. desfunda.

DESFUNDÁT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos; deschis, destupat. 2. (Despre canale, țevi etc.) Curățat, golit de impuritățile care îl obturau. 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor). – V. desfunda.

desfundat2, ~ă a [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfunda] 1 (D. un recipient) Care este deschis prin scoaterea dopului. 2 (D. o sticlă, damigeană) Desfăcut2. 3 (D. o sursă de apă) Revărsat2. 4 (D. un abces) Spart. 5 (Fig; d. ființe) Lacom. 6 (D. un canal, țevi) Curățat2. 7 (D. un teren) Arat pentru prima oară. 8 (D. un drum) Impracticabil din cauza ploii, a noroiului, a revărsărilor de ape etc. 9 (D. sol) Dezghețat2. 10 (Rar; d. o cale de acces) Deschis într-un loc neumblat.

desfundat1 sn [At: LTR2 / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~uri / E: desfunda] 1-9 Desfundare (1-9).

DESFUNDÁT, -Ă, desfundați, -te, adj. 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente astupate sau închise) Cu fundul (capacul, dopul) scos; deschis, destupat. În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Fig. Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. ALECSANDRI, O. 243. 2. (Despre țevi, canale, orificii) Golit de impurități, curățat, redat folosinței. 3. (Despre terenuri sau artere de circulație) Impracticabil (din cauza ploilor). Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torenți de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Pref. des- + [în]funda.

desfundá [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pzi: desfúnd / E: des- + (în)funda] 1 vt (C.i. un recipient închis, de obicei un butoi) A deschide scoțându-i fundul sau cepul. 2 vt (C.i. sticle sau damigene înfundate) A scoate dopul Si: a destupa. 3 vr (Rar; d. surse de apă) A se revărsa. 4 vr (Îvr; d. un abces) A se sparge. 5 vt A curăța sau a goli un canal, un șanț, o conductă etc. 6 vt A săpa adânc un teren de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. 7 vr (D. un drum) A deveni impracticabil din cauza ploii, a noroiului sau a apelor revărsate. 8 vr (D. sol) A se dezgheța. 9 vt A deschide o cale de acces într-un loc încă neumblat.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Des1- + [în]funda.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțîndu-i fundul sau dîndu-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțîndu-i dopul, a destupa. Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu.Refl. (Rar, despre torente de apă) A se revărsa. S-au desfundat puhoaiele și s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. 2. A curăța sau a goli un canal, o țeavă, un șanț etc. care este înfundat. 3. (Cu privire la un teren sau la artere de circulație; subiectul este apa, ploaia) A face noroios, impracticabil. Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. 4. (Cu privire la terenuri) A ara adînc, a desțeleni. Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207.

A SE DESFUNDÁ pers. 3 se desfúndă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda

A DESFUNDÁ desfúnd tranz. 1) (butoaie) A deschide scoțând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoțând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desțeleni. /des- + a [în]funda

desfundà v. 1. a scoate fundul unui vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa: mi se desfundă nasul; 3. a deschide calea într’un loc încă neumblat; 4. a desgheța: ploile reci desfundă pământul OD.

desfúnd și -éz, a -á v. tr. (d. fund). Scot fundu unuĭ vas; a desfunda un butoĭ. Destup: a desfunda o garafă, mi s’a desfundat nasu înfundat cu guturaĭ. Deschid drumu: o stîncă rostogolită înfundase drumu, dar noĭ l-am desfundat. Stric fundamentu: ploile continue desfundase drumurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desfundá (a ~) vb., ind. prez. 3 desfúndă

desfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd, 3 sg. și pl. desfúndă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFUNDÁT adj. 1. v. destupat. 2. desțelenit, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.) 3. v. impracticabil.

DESFUNDAT adj. 1. deschis, destupat. (O sticlă ~.) 2. desțelenit, (înv. și reg.) nou. (Teren ~.) 3. impracticabil, rău. (Un drum ~.)

DESFUNDÁ vb. 1. v. destupa. 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

DESFUNDA vb. 1. a deschide, a destupa. (A ~ o sticlă.) 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

Intrare: desfundat
desfundat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfundat
  • desfundatul
  • desfundatu‑
  • desfunda
  • desfundata
plural
  • desfundați
  • desfundații
  • desfundate
  • desfundatele
genitiv-dativ singular
  • desfundat
  • desfundatului
  • desfundate
  • desfundatei
plural
  • desfundați
  • desfundaților
  • desfundate
  • desfundatelor
vocativ singular
plural
Intrare: desfunda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfunda
  • desfundare
  • desfundat
  • desfundatu‑
  • desfundând
  • desfundându‑
singular plural
  • desfundă
  • desfundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfund
(să)
  • desfund
  • desfundam
  • desfundai
  • desfundasem
a II-a (tu)
  • desfunzi
(să)
  • desfunzi
  • desfundai
  • desfundași
  • desfundaseși
a III-a (el, ea)
  • desfundă
(să)
  • desfunde
  • desfunda
  • desfundă
  • desfundase
plural I (noi)
  • desfundăm
(să)
  • desfundăm
  • desfundam
  • desfundarăm
  • desfundaserăm
  • desfundasem
a II-a (voi)
  • desfundați
(să)
  • desfundați
  • desfundați
  • desfundarăți
  • desfundaserăți
  • desfundaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfundă
(să)
  • desfunde
  • desfundau
  • desfunda
  • desfundaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desfundat

  • 1. (Despre butoaie, sticle sau alte recipiente închise) Cu fundul (sau capacul, dopul) scos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschis destupat attach_file 2 exemple
    exemple
    • În curte, pe lîngă două junci și patru berbeci fripți, erau trei poloboace desfundate pline de vin. NEGRUZZI, S. I 151.
      surse: DLRLC
    • figurat Opinca-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea încoronată. ALECSANDRI, O. 243.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre canale, țevi etc.) Curățat, golit de impuritățile care îl obturau.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curățat (adj.) golit (adj.)
  • 3. (Despre artere de circulație sau terenuri) Impracticabil (din cauza ploilor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: impracticabil attach_file un exemplu
    exemple
    • Caii mergeau acum mai greu pe drumul desfundat. SADOVEANU, O. VII 80.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi desfunda
    surse: DEX '98 DEX '09

desfunda

  • 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschide antonime: înfunda attach_file un exemplu
    exemple
    • Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu.
      surse: DLRLC
  • 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71.
      surse: DLRLC
    • Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564.
      surse: DLRLC
  • 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ara (vb.) desțeleni ogorî attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89.
      surse: DLRLC
    • Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix des- + [în]funda.
    surse: DEX '09