DESFUNDA (-fund) vb. tr. și refl. 1 A scoate fundul unui vas: cum văzură butea, o prinseră și o desfundară să vadă ce-i în ea (RET.) ¶ 2 A (se) destupa: desfundă-ți urechile; mi s’a desfundat nasul ¶ 3 A (se) deschide calea într’un loc neumblat: acolo trece noua cale ferată care desfundă munții și răzbate în Transilvania (VLAH.); s’au astupat uliți cari era, s’au desfundat altele care nu erau (BR.-VN.) ¶ 4 A (se) săpa pămîntul, scoțînd la suprafață rădăcinile, pietrele, etc.: e tristă și urîtă iarna la țară... cînd ploile reci desfundă pămîntul (ODOB.); plouase de se desfundase munții (ISP.) [înfunda].