17 definiții pentru destupa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTUPA, destup, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Pref. de- + [a]stupa.

destupa vt [At: N. COSTIN, ap. LET. 476 / V: (reg) dis~ / Pzi: ~tup / E: des- + (a)stupa] 1 (C.i. găuri, deschizături, obiecte acoperite) A da la o parte ceea ce le acoperă Si: a descoperi, a desfunda, a dezveli. 2 (C.i. sticle, butoaie) A scoate dopul sau fundul Si: a deschide, a desfunda. 3 (Pfm; îe) A-și ~ urechile A asculta cu atenție. 4 (Înv; c.i. un teren necultivat) A desțeleni (1).

DESTUPA, destup, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ◊ Expr. (Fam.) A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. – Des1- + [a]stupa.

DESTUPA, destup, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat; a desfunda. Destupă sticla și turnă o licoare groasă. SADOVEANU, P. M. 186. Au zărit ploștele... și s-au mirat foarte de dînsele... Pe urmă au destupat pe cea cu vin și plecînd-o într-o parte, au văzut că curge din ea ceva de coloare cam gălbinie. SBIERA, P. 69. Îl poftesc atunci la oblonul trăsurii și-i zic ritos:... mai destupă o putină pentru hatîrul meu. ALECSANDRI, T. I 159. 2. A da la o parte (învelitoarea care acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură); a descoperi, a dezveli. Eu la maica m-oi ruga, Fereasta mi-a destupa, Tot la tini m-oi uita. ȘEZ. VII 84. 3. (Rar, cu privire la pămînt, pădure) A desțeleni, a defrișa. La împroprietărire [în 1864] s-au schimbat clăcașii din locurile lor cele bune și destupate de pădure și li s-au dat altele rele și coperite cu pădure. I. IONESCU, M. 510.

A DESTUPA destup tranz. 1) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide, scoțînd dopul sau capacul; a desfunda. 2) (deschizături) A elibera de ceva care acoperă. ~ fereastra. ◊ A-și ~ urechile a asculta cu atenție. 3) (canale, conducte înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a despotmoli; a desfunda. /des- + a [a]stupa

destupà v. a lua astupătoarea. [V. astupà].

destúp, a -á v. tr. (ca și a-stup). Deschid ceĭa ce era astupat, scot dopu saŭ capacu: a destupa o butelie, o sobă, un tunel surpat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. destup, 3 destu; conj. prez. 1 sg. să destup, 3 să destupe

!destupa (a ~) vb., ind. prez. 3 destu

destupa vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. destup, 3 sg. și pl. destu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTUPA vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.)

DESTUPA vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

destupa (destup, destupat), vb. – A scoate dopul, a desface. – Mr. distup, distupare. Ar putea fi un lat. *dis-stuppāre, cf. fr. détouper; mai probabil format de la astupa, cu pref. des-.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

destupa, destup v. r. a deveni receptiv la nou, la sugestiile cuiva etc.

a-și destupa urechile expr. v. destupa.

Intrare: destupa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destupa
  • destupare
  • destupat
  • destupatu‑
  • destupând
  • destupându‑
singular plural
  • destu
  • destupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destup
(să)
  • destup
  • destupam
  • destupai
  • destupasem
a II-a (tu)
  • destupi
(să)
  • destupi
  • destupai
  • destupași
  • destupaseși
a III-a (el, ea)
  • destu
(să)
  • destupe
  • destupa
  • destupă
  • destupase
plural I (noi)
  • destupăm
(să)
  • destupăm
  • destupam
  • destuparăm
  • destupaserăm
  • destupasem
a II-a (voi)
  • destupați
(să)
  • destupați
  • destupați
  • destuparăți
  • destupaserăți
  • destupaseți
a III-a (ei, ele)
  • destu
(să)
  • destupe
  • destupau
  • destupa
  • destupaseră
distupa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destupa, destupverb

  • 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfunda
    • format_quote Destupă sticla și turnă o licoare groasă. SADOVEANU, P. M. 186. DLRLC
    • format_quote Au zărit ploștele... și s-au mirat foarte de dînsele... Pe urmă au destupat pe cea cu vin și plecînd-o într-o parte, au văzut că curge din ea ceva de coloare cam gălbinie. SBIERA, P. 69. DLRLC
    • format_quote Îl poftesc atunci la oblonul trăsurii și-i zic ritos:... mai destupă o putină pentru hatîrul meu. ALECSANDRI, T. I 159. DLRLC
  • 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu la maica m-oi ruga, Fereasta mi-a destupa, Tot la tini m-oi uita. ȘEZ. VII 84. DLRLC
    • chat_bubble familiar A-și destupa urechile = a asculta cu atenție, a încerca să înțeleagă exact ceea ce aude. DEX '09 DEX '98
  • 3. rar Cu privire la pământ, pădure: defrișa, desțeleni. DLRLC
    • format_quote La împroprietărire [în 1864] s-au schimbat clăcașii din locurile lor cele bune și destupate de pădure și li s-au dat altele rele și coperite cu pădure. I. IONESCU, M. 510. DLRLC
etimologie:
  • Prefix de- + [a]stupa. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.