2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desfundáre sf [At: POLIZU / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~dắri / E: desfunda] 1 Deschidere a unui recipient, de obicei un butoi, prin scoaterea capacului sau a cepului Si: desfundat1 (1). 2 Scoatere a dopului unei sticle sau damigene înfundate Si: desfundat1 (2), destupare. 3 Revărsare a unei surse de apă Si: desfundat1 (3). 4 Spargere a unui abces Si: desfundat1 (4). 5 Curățare sau golire a unui canal, șanț, a unei conducte etc. Si: desfundat1 (5). 6 Lucrare a unui teren pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole Si: desfundat1 (6). 7 Deteriorare a unui drum din cauza ploii, a noroiului sau a apei revărsate Si: desfundat1 (7). 8 Dezghețare a solului Si: desfundat1 (8). 9 (Rar) Deschidere a unei căi de acces într-un loc neumblat Si: desfundat1 (9).

DESFUNDÁRE, desfundări, s. f. Faptul de a (se) desfunda.V. desfunda.

DESFUNDÁRE, desfundări, s. f. Faptul de a (se) desfunda.V. desfunda.

DESFUNDÁRE, desfundări, s. f. Faptul de a desfunda. 1. Deschidere, destupare a unui vas închis. Vartolomeu Diaconu s-a îndeletnicit cu desfundarea sticlelor. C. PETRESCU, A. 292. 2. Destupare, curățire a unei țevi, a unui orificiu etc. Dorința comunei a fost a spori cantitatea apei bună de beut... prin desfundarea izvoarelor. I. IONESCU, P. 422.

desfundáre s. f., g.-d. art. desfundắrii; pl. desfundắri

desfundáre s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

DESFUNDÁRE s. 1. v. destupare. 2. desțelenire. (~ unui teren.)

desfundá [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pzi: desfúnd / E: des- + (în)funda] 1 vt (C. i. un recipient închis, de obicei un butoi) A deschide scoțându-i fundul sau cepul. 2 vt (C. i. sticle sau damigene înfundate) A scoate dopul Si: a destupa. 3 vr (Rar; d. surse de apă) A se revărsa. 4 vr (Îvr; d. un abces) A se sparge. 5 vt A curăța sau a goli un canal, un șanț, o conductă etc. 6 vt A săpa adânc un teren de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. 7 vr (D. un drum) A deveni impracticabil din cauza ploii, a noroiului sau a apelor revărsate. 8 vr (D. sol) A se dezgheța. 9 vt A deschide o cale de acces într-un loc încă neumblat.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torenți de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Pref. des- + [în]funda.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Des1- + [în]funda.

DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțîndu-i fundul sau dîndu-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțîndu-i dopul, a destupa. Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu.Refl. (Rar, despre torente de apă) A se revărsa. S-au desfundat puhoaiele și s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. 2. A curăța sau a goli un canal, o țeavă, un șanț etc. care este înfundat. 3. (Cu privire la un teren sau la artere de circulație; subiectul este apa, ploaia) A face noroios, impracticabil. Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. 4. (Cu privire la terenuri) A ara adînc, a desțeleni. Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207.

desfundá (a ~) vb., ind. prez. 3 desfúndă

desfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd, 3 sg. și pl. desfúndă

DESFUNDÁ vb. 1. v. destupa. 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

A desfunda ≠ a înfunda

A DESFUNDÁ desfúnd tranz. 1) (butoaie) A deschide scoțând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoțând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desțeleni. /des- + a [în]funda

A SE DESFUNDÁ pers. 3 se desfúndă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda

desfundà v. 1. a scoate fundul unui vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa: mi se desfundă nasul; 3. a deschide calea într’un loc încă neumblat; 4. a desgheța: ploile reci desfundă pământul OD.

desfúnd și -éz, a -á v. tr. (d. fund). Scot fundu unuĭ vas; a desfunda un butoĭ. Destup: a desfunda o garafă, mi s’a desfundat nasu înfundat cu guturaĭ. Deschid drumu: o stîncă rostogolită înfundase drumu, dar noĭ l-am desfundat. Stric fundamentu: ploile continue desfundase drumurile.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESFUNDÁRE s. 1. deschidere, destupare. (~ unei sticle.) 2. desțelenire. (~ unui teren.)

Intrare: desfunda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfunda desfundare desfundat desfundând singular plural
desfundă desfundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfund (să) desfund desfundam desfundai desfundasem
a II-a (tu) desfunzi (să) desfunzi desfundai desfundași desfundaseși
a III-a (el, ea) desfundă (să) desfunde desfunda desfundă desfundase
plural I (noi) desfundăm (să) desfundăm desfundam desfundarăm desfundaserăm, desfundasem*
a II-a (voi) desfundați (să) desfundați desfundați desfundarăți desfundaserăți, desfundaseți*
a III-a (ei, ele) desfundă (să) desfunde desfundau desfunda desfundaseră
Intrare: desfundare
desfundare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfundare desfundarea
plural desfundări desfundările
genitiv-dativ singular desfundări desfundării
plural desfundări desfundărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)