2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFUNDARE, desfundări, s. f. Faptul de a (se) desfunda.V. desfunda.

DESFUNDARE, desfundări, s. f. Faptul de a (se) desfunda.V. desfunda.

desfundare sf [At: POLIZU / V: (reg) dăs~, dis~ / Pl: ~dări / E: desfunda] 1 Deschidere a unui recipient, de obicei un butoi, prin scoaterea capacului sau a cepului Si: desfundat1 (1). 2 Scoatere a dopului unei sticle sau damigene înfundate Si: desfundat1 (2), destupare. 3 Revărsare a unei surse de apă Si: desfundat1 (3). 4 Spargere a unui abces Si: desfundat1 (4). 5 Curățare sau golire a unui canal, șanț, a unei conducte etc. Si: desfundat1 (5). 6 Lucrare a unui teren pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole Si: desfundat1 (6). 7 Deteriorare a unui drum din cauza ploii, a noroiului sau a apei revărsate Si: desfundat1 (7). 8 Dezghețare a solului Si: desfundat1 (8). 9 (Rar) Deschidere a unei căi de acces într-un loc neumblat Si: desfundat1 (9).

DESFUNDARE, desfundări, s. f. Faptul de a desfunda. 1. Deschidere, destupare a unui vas închis. Vartolomeu Diaconu s-a îndeletnicit cu desfundarea sticlelor. C. PETRESCU, A. 292. 2. Destupare, curățire a unei țevi, a unui orificiu etc. Dorința comunei a fost a spori cantitatea apei bună de beut... prin desfundarea izvoarelor. I. IONESCU, P. 422.

DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torenți de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Pref. des- + [în]funda.

desfunda [At: LB / V: (reg) dăs~, dis~ / Pzi: desfund / E: des- + (în)funda] 1 vt (C.i. un recipient închis, de obicei un butoi) A deschide scoțându-i fundul sau cepul. 2 vt (C.i. sticle sau damigene înfundate) A scoate dopul Si: a destupa. 3 vr (Rar; d. surse de apă) A se revărsa. 4 vr (Îvr; d. un abces) A se sparge. 5 vt A curăța sau a goli un canal, un șanț, o conductă etc. 6 vt A săpa adânc un teren de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. 7 vr (D. un drum) A deveni impracticabil din cauza ploii, a noroiului sau a apelor revărsate. 8 vr (D. sol) A se dezgheța. 9 vt A deschide o cale de acces într-un loc încă neumblat.

DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul; a destupa. ♦ Refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. – Des1- + [în]funda.

DESFUNDA, desfund, vb. I. Tranz. 1. A deschide un butoi scoțîndu-i fundul sau dîndu-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoțîndu-i dopul, a destupa. Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu.Refl. (Rar, despre torente de apă) A se revărsa. S-au desfundat puhoaiele și s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. 2. A curăța sau a goli un canal, o țeavă, un șanț etc. care este înfundat. 3. (Cu privire la un teren sau la artere de circulație; subiectul este apa, ploaia) A face noroios, impracticabil. Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. 4. (Cu privire la terenuri) A ara adînc, a desțeleni. Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207.

A DESFUNDA desfund tranz. 1) (butoaie) A deschide scoțând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoțând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăța de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înțelenite) A ara adânc (în vederea unor plantații); a desțeleni. /des- + a [în]funda

A SE DESFUNDA pers. 3 se desfundă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios și impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]funda

desfundà v. 1. a scoate fundul unui vas: a desfunda un butoiu; 2. a destupa: mi se desfundă nasul; 3. a deschide calea într’un loc încă neumblat; 4. a desgheța: ploile reci desfundă pământul OD.

desfúnd și -éz, a -á v. tr. (d. fund). Scot fundu unuĭ vas; a desfunda un butoĭ. Destup: a desfunda o garafă, mi s’a desfundat nasu înfundat cu guturaĭ. Deschid drumu: o stîncă rostogolită înfundase drumu, dar noĭ l-am desfundat. Stric fundamentu: ploile continue desfundase drumurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desfundare s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

desfundare s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

desfundare s. f., g.-d. art. desfundării; pl. desfundări

desfunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfund, 2 sg. desfunzi, 3 desfundă; conj. prez. 1 sg. să desfund, 3 să desfunde

desfunda (a ~) vb., ind. prez. 3 desfundă

desfunda vb., ind. prez. 1 sg. desfund, 3 sg. și pl. desfundă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFUNDARE s. 1. v. destupare. 2. desțelenire. (~ unui teren.)

DESFUNDARE s. 1. deschidere, destupare. (~ unei sticle.) 2. desțelenire. (~ unui teren.)

DESFUNDA vb. 1. v. destupa. 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

DESFUNDA vb. 1. a deschide, a destupa. (A ~ o sticlă.) 2. a desțeleni, (înv. și reg.) a ogorî. (A ~ un teren.)

Intrare: desfundare
desfundare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfundare
  • desfundarea
plural
  • desfundări
  • desfundările
genitiv-dativ singular
  • desfundări
  • desfundării
plural
  • desfundări
  • desfundărilor
vocativ singular
plural
Intrare: desfunda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfunda
  • desfundare
  • desfundat
  • desfundatu‑
  • desfundând
  • desfundându‑
singular plural
  • desfundă
  • desfundați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfund
(să)
  • desfund
  • desfundam
  • desfundai
  • desfundasem
a II-a (tu)
  • desfunzi
(să)
  • desfunzi
  • desfundai
  • desfundași
  • desfundaseși
a III-a (el, ea)
  • desfundă
(să)
  • desfunde
  • desfunda
  • desfundă
  • desfundase
plural I (noi)
  • desfundăm
(să)
  • desfundăm
  • desfundam
  • desfundarăm
  • desfundaserăm
  • desfundasem
a II-a (voi)
  • desfundați
(să)
  • desfundați
  • desfundați
  • desfundarăți
  • desfundaserăți
  • desfundaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfundă
(să)
  • desfunde
  • desfundau
  • desfunda
  • desfundaseră
dăsfunda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disfunda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfundare, desfundărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) desfunda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Deschidere, destupare a unui vas închis. DLRLC
      • format_quote Vartolomeu Diaconu s-a îndeletnicit cu desfundarea sticlelor. C. PETRESCU, A. 292. DLRLC
    • 1.2. Destupare, curățire a unei țevi, a unui orificiu etc. DLRLC
      • format_quote Dorința comunei a fost a spori cantitatea apei bună de beut... prin desfundarea izvoarelor. I. IONESCU, P. 422. DLRLC
etimologie:
  • vezi desfunda DEX '98 DEX '09

desfunda, desfundverb

  • 1. A deschide un butoi scoțându-i fundul sau dându-i cep. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deschide antonime: înfunda
    • format_quote Desfund butoiul de vin. Desfund sticla de rachiu. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A deschide o sticlă astupată, scoțându-i dopul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: destupa
    • 1.2. reflexiv rar (Despre torenți de apă) A se revărsa. DEX '09 DLRLC
      sinonime: revărsa
      • format_quote S-au desfundat puhoaiele și s-au astupat drumurile. SADOVEANU, Z. C. 38. DLRLC
  • 2. A curăța sau a goli un canal; o conductă, un șanț înfundat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și peste toți curgea din văzduhul posomorît o ploaie înverșunată, dușmană, care desfunda drumurile. D. ZAMFIRESCU, R. 71. DLRLC
    • format_quote Cerul posomorît... vearsă șiroaie de ploaie și de zloată, de desfundă pretutindeni pămîntul. ODOBESCU, S. III 564. DLRLC
  • 4. A ara adânc, a desțeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantații viticole sau pomicole. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tractoarele desfundă locul și îneacă sămînța. MIHALE, O. 89. DLRLC
    • format_quote Munca a desfundat pămînturile. I. IONESCU, P. 207. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]funda. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.