2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desfrânáre sf [At: (a. 1750) GCR II, 47/27 / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~nắri / E: desfrâna] 1 Scoatere a frâului la cal Si: desfrânat1 (1). 2 (Pex) Eliberare a calului Si: desfrânat1 (2). 3 (Rar) Desfacere sau slăbire a frânei Si: desfrânat1 (3). 4 (Pex) Scoatere a frânei Si: desfrânat1 (4). 5 Ducere a unei vieți imorale Si: desfrânat1 (5). 6 Dedare la vicii, corupție, destrăbălare Si: desfrânat1 (6). 7 Faptă care denotă stricăciune Si: depravare, destrăbălare, imoralitate. 8 (Pex) Trai imoral Si: (îvr) desfrânăciune, (nob) desfrânătețe.

DESFRÂNÁRE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.

DESFRÂNÁRE, desfrânări, s. f. Faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare. – V. desfrâna.

desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânắrii; pl. desfrânắri

desfrânáre s. f., g.-d. art. desfrânării; pl. desfrânări

DESFRÂNÁRE s. v. corupție.

desfrânare f. dezordine morală, exces.

desfrâná [At: M. COSTIN, O. 151/ Pzi: ~néz și (îvr) desfrấn / E: des- + (în)frâna] 1 vt (Îdt) A scoate frâul de la cal. 2 vt (Pex) A lăsa liber. 3 vt (Rar) A desface frâna. 4 vt (Pex) A scoate frâna. 5-6 vtr (A duce sau) a face să ducă o viață imorală. 7-8 vtr A (se) deda viciilor, corupției, destrăbălării.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Pref. des- + [în]frâna.

DESFRÂNÁ, desfrânez, vb. I. Refl. (Rar) A se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. – Des1- + [în]frâna.

DESFRÎNÁ, desfrînez, vb. I. Refl. (Neobișnuit) A se deda desfătărilor, petrecerilor, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare. Ne desfrînam în nebunia carnavalului la Veneția. M. I. CARAGIALE, C. 55.

DESFRÎNÁRE, desfrînări, s. f. Faptul de a fi desfrînat; destrăbălare. Din lux și desfrînare nasc aste bande crude De noi ciocoi ce pradă. BOLINTINEANU, O. 173. Poate ar fi mai întîrziat a-și pune în lucrare planul, dacă desfrînarea lui nu l-ar fi grăbit. NEGRUZZI, S. I 144.

!desfrâná (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se desfrâneáză

desfrâná vb., ind. prez. 1 sg. desfrânéz, 3 sg. și pl. desfrâneáză

DESFRÂNÁ vb. v. corupe.

A SE DESFRÂNÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se deprava; a se destrăbăla; a se strica. /des- + a [în]frâna

desfrânà v. 1. a lua calului frâul; 2. fig. a da drumul: fiecare simte că mintea-i se desfrână AL.; 3. a (se) da desfrânării.

desfrînáre f. Destrăbălare, stricăcĭune morală, corupțiune, depravare.

desfrînéz v. tr. (ca și în-frînez). Scot frîŭ, las fără frîŭ (un cal). Fig. V. refl. Mă corup, mă dedaŭ stricăciuniĭ. V. destrăbălez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DESFRÎNÁ vb. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (înv.) a (se) sminti. (S-a ~ într-un mediu imoral.)

Intrare: desfrâna
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desfrâna desfrânare desfrânat desfrânând singular plural
desfrânea desfrânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfrânez (să) desfrânez desfrânam desfrânai desfrânasem
a II-a (tu) desfrânezi (să) desfrânezi desfrânai desfrânași desfrânaseși
a III-a (el, ea) desfrânea (să) desfrâneze desfrâna desfrână desfrânase
plural I (noi) desfrânăm (să) desfrânăm desfrânam desfrânarăm desfrânaserăm, desfrânasem*
a II-a (voi) desfrânați (să) desfrânați desfrânați desfrânarăți desfrânaserăți, desfrânaseți*
a III-a (ei, ele) desfrânea (să) desfrâneze desfrânau desfrâna desfrânaseră
Intrare: desfrânare
desfrânare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfrânare desfrânarea
plural desfrânări desfrânările
genitiv-dativ singular desfrânări desfrânării
plural desfrânări desfrânărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)