2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESFID s. n. (Înv.; rar) Sfidare, înfruntare. – Din desfide (derivat regresiv).
desfid sn [At: LM / Pl: ~uri / E: drr desfide] (Înv) 1 Sfidare. 2 Provocare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFID s. n. (Înv.) Sfidare, înfruntare. – Din desfide (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESFID s. n. (Învechit) Sfidare, înfruntare. Și-mi părea că asta nu e altă decît o hulă, un desfid cătră provedința care ne pedepsea. NEGRUZZI, S. I 292.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*desfíd, a -fíde v. tr. (după fr. dé-fier, it. dis-fidare, dar acomodat conjugăriĭ III după lat. dif-fido, -fidere, nu mă încred. Participĭu ar fi desfis [ca deschid, deschis], dar nu e uzitat. V. con-fident, fidel, sfidez). Provoc la luptă, sfidez, nu cred capabil: te desfid să viĭ să te bațĭ cu mine. Înfrunt, disprețuĭesc: a desfide moartea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DESFIDE, desfid, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti un pericol; a sfida, a brava. [Nu se folosește la timpuri trecute, la gerunziu și participiu] – Din fr. défier, lat. diffidere (după sfida).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desfide vt [At: GHICA, S. 288 / Pzi: ~fid / E: fr défier, lat deffidare] 1 (C.i. o adversitate, un pericol) A nu ține seama Si: a brava, a înfrunta, a nesocoti. 2 (Înv) A provoca la luptă, la un joc sportiv. 3 A provoca pe cineva să dovedească ceva despre care știe că nu va fi posibil. 4 (Rar) A declara cuiva că nu este crezut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIDE, desfid, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava. [Forme gramaticale: nu are timpuri trecute] – Din fr. défier, lat. diffidere (după sfida).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESFIDE, desfid, vb. III. Tranz. (Nu are forme la timpurile trecute) 1. A provoca (pe cineva) la o acțiune sau la dovedirea unui lucru, știind de mai înainte că nu va reuși. Desfid pe oricine în această lume să mă vadă în starea în care se află domniile lor. SADOVEANU, Z. C. 51. 2. A înfrunta un lucru primejdios, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava. Desfide primejdia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIDE vb. III. tr. 1. A declara, a spune cuiva că nu îl crezi; a spune, a declara cuiva că îl crezi incapabil de ceva. ♦ A chema, a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru despre care se știe că nu va reuși să-l facă. 2. A înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. [P.i. desfid. / după sfida, cf. it. desfidare, fr. défier, lat. diffidere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIDE vb. tr. 1. a provoca (pe cineva) să dovedească un lucru știind că nu va reuși; a declara, a spune cuiva că nu este crezut, că e considerat incapabil. 2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. (după fr. défier, lat. deffidere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DESFIDE desfid tranz. 1) (persoane) A provoca la o acțiune, știind că nu va fi în stare s-o realizeze. 2) (persoane) A declara ca fiind incapabil la o activitate concretă. 3) (persoane, acțiuni periculoase, lucruri etc.) A înfrunta cu dispreț; a sfida. /<fr. défier, lat. diffidere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfide v. 1. a provoca la duel, la joc; 2. a nu se teme, a înfrunta: a desfide moartea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desfid (înv., rar) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
desfid (înv., rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfid s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!desfide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfid, 2 sg. desfizi, 3 sg. desfide; conj. prez. 1 sg. să desfid, 3 să desfidă; ger. (rar) desfidând (nefolosit la timpuri trecute, part.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
desfide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfid; conj. prez. 3 să desfidă (nu se folosește la timpuri trecute, ger., part.)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desfide vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfid; conj. prez. 3 sg. și pl. desfidă (nu are forme de timpuri trecute)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESFID s. v. bravadă, bravare, desfidere, sfidare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desfid s. v. BRAVADĂ. BRAVARE. DESFIDERE. SFIDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESFIDE vb. v. sfida.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESFIDE vb. a brava, a sfida. (~ moartea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
desfide (desfid), vb. – A provoca pe cineva să dovedească ceva. Din fr. défier, pe baza lat. fidere. Nu se conjugă la perf.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V662.1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — |
desfidsubstantiv neutru
- 1. Bravadă, bravare, desfidere, sfidare, înfruntare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bravadă bravare desfidere sfidare înfruntare
- Și-mi părea că asta nu e altă decît o hulă, un desfid cătră provedința care ne pedepsea. NEGRUZZI, S. I 292. DLRLC
-
etimologie:
- desfide DEX '98 DEX '09
desfide, desfidverb
- 1. A declara, a spune cuiva că nu îl crezi; a spune, a declara cuiva că îl crezi incapabil de ceva. DN
- 1.1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Desfid pe oricine în această lume să mă vadă în starea în care se află domniile lor. SADOVEANU, Z. C. 51. DLRLC
- 1.1.1. A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. DEX '09 DEX '98
-
-
-
- Desfide primejdia. DLRLC
-
etimologie:
- défier DEX '09 DEX '98 DN
- diffidere (după sfida). DEX '09 DEX '98 DN