9 definiții pentru desfidere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desfidere sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: desfide] 1 Sfidare. 2 Provocare la luptă, la un joc sportiv etc. 3 Provocare a cuiva să dovedească ceva despre care știe că nu va fi posibil. 4 (Rar) Declarare cuiva că nu este crezut.

DESFÍDERE, desfideri, s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – V. desfide.

DESFÍDERE, desfideri, s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – V. desfide.

DESFÍDERE s. f. (Neobișnuit) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. Un viscol năpustește o desfidere brutală. MACEDONSKI, O. I. 398.

DESFÍDERE s.f. Faptul de a desfide; provocare, sfidare. [< desfide].

*desfidére f. Sfidare, provocare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desfídere (rar) s. f., g.-d. art. desfíderii; pl. desfíderi

desfídere s. f., g.-d. art. desfíderii; pl. desfíderi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESFÍDERE s. v. sfidare.

DESFIDERE s. bravadă, bravare, sfidare, (înv.) desfid. (~ morții.)

Intrare: desfidere
desfidere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfidere
  • desfiderea
plural
  • desfideri
  • desfiderile
genitiv-dativ singular
  • desfideri
  • desfiderii
plural
  • desfideri
  • desfiderilor
vocativ singular
plural