opțiuni
  • info

10 definiții pentru desfidere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFIDERE, desfideri, s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – V. desfide.

DESFIDERE, desfideri, s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – V. desfide.

desfidere sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: desfide] 1 Sfidare. 2 Provocare la luptă, la un joc sportiv etc. 3 Provocare a cuiva să dovedească ceva despre care știe că nu va fi posibil. 4 (Rar) Declarare cuiva că nu este crezut.

DESFIDERE s. f. (Neobișnuit) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. Un viscol năpustește o desfidere brutală. MACEDONSKI, O. I. 398.

DESFIDERE s.f. Faptul de a desfide; provocare, sfidare. [< desfide].

*desfidére f. Sfidare, provocare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desfidere (rar) s. f., g.-d. art. desfiderii; pl. desfideri

desfidere (rar) s. f., g.-d. art. desfiderii; pl. desfideri

desfidere s. f., g.-d. art. desfiderii; pl. desfideri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESFIDERE s. v. sfidare.

DESFIDERE s. bravadă, bravare, sfidare, (înv.) desfid. (~ morții.)

Intrare: desfidere
desfidere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfidere
  • desfiderea
plural
  • desfideri
  • desfiderile
genitiv-dativ singular
  • desfideri
  • desfiderii
plural
  • desfideri
  • desfiderilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfidere, desfiderisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi desfide DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.