opțiuni
  • info

2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.

DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă față de cineva; dispreț, discreditare. – V. desconsidera.

desconsiderare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: desconsidera] Lipsă de considerație, de stimă față de cineva Si: desconsiderat1, desconsiderație Cf dispreț, discreditare.

DESCONSIDERÁRE s. f. Faptul de a desconsidera; lipsă de interes, nebăgare în seamă, dispreț. O privesc cu o prefăcută desconsiderare. CAMIL PETRESCU, U. N. 84.

DESCONSIDERÁRE s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de considerație, de stimă; desconsiderație. [< desconsidera].

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Pref. des- + considera (după fr. déconsidérer).

desconsidera vt [At: DEX / Pzi: ~ider / E: des- + considera cf fr déconsidérer] A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită Si: a disprețul.

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerația, stima, atenția cuvenită; a disprețui. – Des1- + considera (după fr. déconsidérer).

DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. Tranz. A nu da cuiva considerație, stimă, atenție; a nu băga în seamă, a disprețui.

DESCONSIDERÁ vb. I. tr. A disprețui (pe cineva). [P.i. desconsíder. / < des- + considera, după fr. déconsidérer].

DESCONSIDERÁ vb. tr. a disprețui (pe cineva). (după fr. déconsidérer)

A DESCONSIDERÁ desconsíder tranz. (persoane) A trata cu desconsiderație; a supune unei atitudini lipsite de considerație; a ignora; a disprețui. /des- + a considera

desconsiderà v. 1. a face să piarză considerațiunea; 2. a-și atrage disprețul.

*desconsíder, a -á v. tr. (d. consider, după fr. déconsidérer). Nu consider, nu ĭaŭ în samă, nu daŭ atențiune: omu cult desconsideră opiniunea vulguluĭ. – Și dis-.

* disconsíder V. desconsider.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări

desconsiderare s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări

desconsideráre s. f., g.-d. art. desconsiderării; pl. desconsiderări

desconsidera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desconsider, 3 desconsideră; conj. prez. 1 sg. să desconsider, 3 să desconsidere

desconsidera (a ~) vb., ind. prez. 3 desconsideră

desconsiderá vb., ind. prez. 1 sg. desconsíder, 3 sg. și pl. desconsíderă; ger. desconsiderând

desconsider.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCONSIDERÁRE s. 1. v. disprețuire. 2. v. dispreț.

DESCONSIDERARE s. 1. disprețuire, nesocotire. (~ colegilor.) 2. desconsiderație, dispreț, (înv.) defăimare. (Ce înseamnă această ~ a lor?)

DESCONSIDERÁ vb. v. disprețui.

DESCONSIDERA vb. a disprețui, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~ atît?)

Intrare: desconsiderare
desconsiderare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desconsiderare
  • desconsiderarea
plural
  • desconsiderări
  • desconsiderările
genitiv-dativ singular
  • desconsiderări
  • desconsiderării
plural
  • desconsiderări
  • desconsiderărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: desconsidera
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desconsidera
  • desconsiderare
  • desconsiderat
  • desconsideratu‑
  • desconsiderând
  • desconsiderându‑
 singular plural
  • desconsideră
  • desconsiderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desconsider
 (să)
  • desconsider
  • desconsideram
  • desconsiderai
  • desconsiderasem
a II-a (tu)
  • desconsideri
 (să)
  • desconsideri
  • desconsiderai
  • desconsiderași
  • desconsideraseși
a III-a (el, ea)
  • desconsideră
 (să)
  • desconsidere
  • desconsidera
  • desconsideră
  • desconsiderase
plural I (noi)
  • desconsiderăm
 (să)
  • desconsiderăm
  • desconsideram
  • desconsiderarăm
  • desconsideraserăm
  • desconsiderasem
a II-a (voi)
  • desconsiderați
 (să)
  • desconsiderați
  • desconsiderați
  • desconsiderarăți
  • desconsideraserăți
  • desconsideraseți
a III-a (ei, ele)
  • desconsideră
 (să)
  • desconsidere
  • desconsiderau
  • desconsiderară
  • desconsideraseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disconsidera
  • disconsiderare
  • disconsiderat
  • disconsideratu‑
  • disconsiderând
  • disconsiderându‑
 singular plural
  • disconsideră
  • disconsiderați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disconsider
 (să)
  • disconsider
  • disconsideram
  • disconsiderai
  • disconsiderasem
a II-a (tu)
  • disconsideri
 (să)
  • disconsideri
  • disconsiderai
  • disconsiderași
  • disconsideraseși
a III-a (el, ea)
  • disconsideră
 (să)
  • disconsidere
  • disconsidera
  • disconsideră
  • disconsiderase
plural I (noi)
  • disconsiderăm
 (să)
  • disconsiderăm
  • disconsideram
  • disconsiderarăm
  • disconsideraserăm
  • disconsiderasem
a II-a (voi)
  • disconsiderați
 (să)
  • disconsiderați
  • disconsiderați
  • disconsiderarăți
  • disconsideraserăți
  • disconsideraseți
a III-a (ei, ele)
  • disconsideră
 (să)
  • disconsidere
  • disconsiderau
  • disconsiderară
  • disconsideraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desconsiderare, desconsiderărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi desconsidera DEX '09 DN

desconsidera, desconsiderverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.