opțiuni
  • info

9 definiții pentru deroba

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEROBA, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober.

DEROBA, derobez, vb. I. Refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. ♦ Fig. A se sustrage, a se eschiva de la ceva. – Din fr. dérober.

deroba vr [At: DEX / Pzi: ~bez / E: fr dérober] 1 (D. cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț. 2 (Fig) A se sustrage de la ceva. 3 (Fig) A-și declina răspunderea.

DEROBA vb. I. refl. (Despre cai) A părăsi brusc direcția pe care i-o impune călărețul. ♦ (Fig.) A se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. [< fr. dérober].

DEROBA vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-și declina răspunderea. 2. (despre cai) a refuza să pornească în cursă, să sară un obstacol; a se abate de la pistă. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se muia, a slăbi, a nu mai ține. (< fr. dérober)

A SE DEROBA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre cai) A-și schimba brusc direcția impusă de călăreț din cauza unui obstacol apărut ce nu-l poate trece; a se întoarce în loc. 2) fig. (despre persoane) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenii; a se eschiva; a se sustrage. /<fr. derober

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deroba (a se ~) (a se sustrage) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă derobez, 3 se derobează; conj. prez. 1 sg. să mă derobez, 3 să se derobeze; imper. 2 sg. afirm. derobează-te; ger. derobându-mă

!deroba (a se ~) (a se sustrage) vb. refl., ind. prez. 3 se derobează

deroba vb., ind. prez. 1 sg. derobez, 3 sg. și pl. derobează

derobez.

Intrare: deroba
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deroba
  • derobare
  • derobat
  • derobatu‑
  • derobând
  • derobându‑
 singular plural
  • derobează
  • derobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • derobez
 (să)
  • derobez
  • derobam
  • derobai
  • derobasem
a II-a (tu)
  • derobezi
 (să)
  • derobezi
  • derobai
  • derobași
  • derobaseși
a III-a (el, ea)
  • derobează
 (să)
  • derobeze
  • deroba
  • derobă
  • derobase
plural I (noi)
  • derobăm
 (să)
  • derobăm
  • derobam
  • derobarăm
  • derobaserăm
  • derobasem
a II-a (voi)
  • derobați
 (să)
  • derobați
  • derobați
  • derobarăți
  • derobaserăți
  • derobaseți
a III-a (ei, ele)
  • derobează
 (să)
  • derobeze
  • derobau
  • derobară
  • derobaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deroba, derobezverb

  • 1. (Despre cai) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol; a se întoarce în loc. DEX '09 DN
  • 2. (termen) militar A se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. MDN '00
  • 3. medicină (Despre membre) A se muia, a nu mai ține. MDN '00
    sinonime: muia slăbi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.