2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dereptar sn vz dreptar

DREPTAR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.

DREPTAR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.

ÎNDREPTAR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept).

ÎNDREPTAR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept).

dreptar2 [At: GALAN, Z. R. 121 / Pl: ~i / E: drept + -ar] 1-2 smf, a (Înv; nob) (Persoană) care are anumite drepturi politice.

dreptar1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: (îrg) dir~, dereptariu, (rar) tr~ / Pl: ~e și ~uri / E: drept + -ar] (Pop) 1 Unealtă de zidărie, dulgherie etc. cu care se controlează dacă zidul, piatra, lemnul etc. este (în unghi) drept Si: îndreptar Cf colțar, cot, echer, riglă, (reg) ghiunie, mahală, șalău. 2 Cârlig la plug. 3 Șurub mare de lemn la roata morii. 4 (Lpl) Scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 5 (Fig) Mod corect de a îndeplini o acțiune Si: îndreptar. 6 (Fig) Suită de norme de conduită Si: îndreptar. 7 (Fig) Ghid.

îndreptar sn [At: DA / Pl: ~re / E: în- + dreptar] Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu.

DREPTAR, dreptare, s. n. Riglă sau echer utilizat în zidărie sau în dulgherie pentru verificarea suprafețelor plane. Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513. ♦ (Top.) Instrument utilizat pentru trasarea drumurilor. Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, II 47.

ÎNDREPTAR, îndreptare, s. n. Lucrare care dă îndrumări (într-un anumit domeniu); călăuză. Îndreptar ortografic.Cunoașterea principiilor de proiectare ale arhitecturii sovietice în domeniul construcțiilor agricole constituie un ajutor eficace și un îndreptar sigur în activitatea de proiectare a Stațiunilor de mașini și tractoare din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/2.

DREPTAR ~e n. Riglă lungă sau colțar care se folosește în construcție și în tâmplărie pentru trasare sau pentru verificarea suprafețelor plane. /drept + suf. ~ar

ÎNDREPTAR ~e n. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; ghid; îndrumar. ~ ortoepic. /a îndrepta + suf. ~ar

dreptar n. 1. colțarul drept al dulgherului; 2. fig. normă. [Redus din îndreptar].

îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dreptar (înv., reg.) s. n., pl. dreptare

îndreptar s. n., pl. îndreptare

îndreptar s. n., pl. îndreptare

îndreptar s. n., pl. îndreptare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DREPTAR s. v. cocârlă, schimbătoare.

DREPTAR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ul zidarului.)

ÎNDREPTAR s. 1. v. ghid. 2. v. normativ.

dreptar s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

DREPTAR s. (TEHN.) colțar, echer, (reg.) cot, ghiunie. (~ zidarului.)

ÎNDREPTAR s. 1. călăuză, ghid, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ pentru scrierea corectă.) 2. normativ, (înv.) regulativ. (~ tehnic.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNDREPTAR s. n. (< în + dreptar < drept + suf. -ar): lucrare care dă îndrumări într-un anumit domeniu; călăuză. ◊ ~ ortoepic, ortografic și de punctuație: î. de pronunțare și de scriere corectă a cuvintelor, a propozițiilor și a frazelor dintr-o limbă, în spiritul normelor limbii literare actuale.

Intrare: dreptar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreptar
  • dreptarul
  • dreptaru‑
plural
  • dreptare
  • dreptarele
genitiv-dativ singular
  • dreptar
  • dreptarului
plural
  • dreptare
  • dreptarelor
vocativ singular
plural
dereptariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
treptar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
direptar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dereptar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îndreptar
îndreptar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndreptar
  • ‑ndreptar
  • îndreptarul
  • îndreptaru‑
  • ‑ndreptarul
  • ‑ndreptaru‑
plural
  • îndreptare
  • ‑ndreptare
  • îndreptarele
  • ‑ndreptarele
genitiv-dativ singular
  • îndreptar
  • ‑ndreptar
  • îndreptarului
  • ‑ndreptarului
plural
  • îndreptare
  • ‑ndreptare
  • îndreptarelor
  • ‑ndreptarelor
vocativ singular
plural
dereptar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dreptar, dreptaresubstantiv neutru

  • 1. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
    • format_quote Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, II 47. DLRLC
etimologie:
  • Drept + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

îndreptar, îndreptaresubstantiv neutru

  • 1. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îndreptar ortografic. DLRLC
    • format_quote Cunoașterea principiilor de proiectare ale arhitecturii sovietice în domeniul construcțiilor agricole constituie un ajutor eficace și un îndreptar sigur în activitatea de proiectare a Stațiunilor de mașini și tractoare din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/2. DLRLC
etimologie:
  • În + dreptar (învechit „îndreptar” din drept). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.