opțiuni
  • info

10 definiții pentru îndrumar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRUMAR, îndrumare, s. n. Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.

îndrumar sn [At: VITNER, CR. 13 / Pl: ~e / E: îndruma + -ar] (Rar) Îndrumător

ÎNDRUMAR s. n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.

ÎNDRUMAR s. n. (Rar) Îndrumător.

ÎNDRUMAR ~e n. Carte ce cuprinde o colecție de norme, reguli și recomandări practice într-un anumit domeniu; călăuză; îndreptar; ghid. /a îndruma + suf. ~ar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrumar s. n., pl. îndrumare

!îndrumar s. n., pl. îndrumare

îndrumar s. n., pl. îndrumare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRUMAR s. ghid.

ÎNDRUMAR s. călăuză, ghid, îndreptar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ pentru turiști.)

Intrare: îndrumar
îndrumar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrumar
  • ‑ndrumar
  • îndrumarul
  • îndrumaru‑
  • ‑ndrumarul
  • ‑ndrumaru‑
plural
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumarele
  • ‑ndrumarele
genitiv-dativ singular
  • îndrumar
  • ‑ndrumar
  • îndrumarului
  • ‑ndrumarului
plural
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumarelor
  • ‑ndrumarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrumar, îndrumaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Îndruma + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.