dreptar¹ sn [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: (îrg) dir~, dereptariu, (rar) tr~ / Pl: ~e și ~uri / E: drept + -ar] (Pop) 1 Unealtă de zidărie, dulgherie etc. cu care se controlează dacă zidul, piatra, lemnul etc. este (în unghi) drept Si: îndreptar Cf colțar, cot, echer, riglă, (reg) ghiunie, mahală, șalău. 2 Cârlig la plug. 3 Șurub mare de lemn la roata morii. 4 (Lpl) Scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 5 (Fig) Mod corect de a îndeplini o acțiune Si: îndreptar. 6 (Fig) Suită de norme de conduită Si: îndreptar. 7 (Fig) Ghid.