DREPTAR, ‡ D(E)REPTAR(IU) (pl. -are) sn. 1 🔧 Unealtă a dulgherului, colțar, ghiunie (🖼 1388): meșterii... cînd lucrează lemne sau pietre...puind acel dreptariu, le tocmesc și le netezesc (PRV.-MB.) ¶ 2 🏚 Șurub mare de lemn în legătură cu roata morii, servind s’o încetinească sau s’o iuțească: morarul strînge ori mai dă drumul ~ului (LUNG.) ¶ 3 Ⓕ Normă [drept].