17 definiții pentru ghid (carte)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

ghid [At: LTR2 / Pl: ghizi, ghiduri / E: fr guide, rs гид] 1 sm Persoană care conduce și îndrumă un grup de turiști, de vizitatori etc. oferindu-le explicațiile necesare Si: călăuză. 2 sn Carte care cuprinde informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare pentru orientarea într-o țară, regiune, muzeu etc. 3 sm (Teh; îs) ~ de fir Traversă așezată pe toată lungimea mașinii de depănat (și, în general, pe orice altă mașină textilă care prelucrează sau folosește fire textile) în care se fixează ochiurile prin care trec firele. 4 sn (Îs) ~ de unde Mediu în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice.

GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu1 (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID2, ghiduri, s. n. Carte cuprinzînd informații de călătorie, hărți, planuri, uneori și îndrumări pentru vizitarea muzeelor, a unei regiuni etc.; călăuză. Ghidul unei expoziții de pictură.

GHID, -Ă s.m. și f. Călăuză. // s.n. Broșură sau carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].

GHID, -Ă I s. m. f. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone. II. s. n. 1. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. 2. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice. (< fr. guide)

GHID2 ~uri n. Lucrare care cuprinde informații pentru orientare (într-un muzeu, într-un oraș, într-un domeniu de activitate etc.); îndrumar; îndreptar; călăuză. /<fr. guide

ghid m. 1. călăuză; 2. n. titlul unor opere de informațiuni: ghid de călătorie (= fr. guide).

*ghid m. (fr. guide, d. guider, vfr. guier, a conduce [d. got. vitan, a observa] infl. de pv. guidar și it. guidare). Călăuză, conductor. S. n., pl. urĭ. Carte cu indicațiunĭ de călătorie.

broșúră-ghíd s. f. Ghid redus, în formă de broșură ◊ „Popularizarea sa vine de la centru, prin broșurile-ghid. Sc. 25 I 65 p. 3 (din broșură + ghid)

disco-ghid-róck s. n.„De curând a apărut, în cadrul Editurii Muzicale, remarcabila carte Disco-ghid-rock de Daniela Caraman Fotea și Florian Lungu. După cum mărturiseau dotații autori, compartimentul rock tinde să devină un apelativ al contextului muzicii ușoare contemporane, spre a se deosebi de muzica ușoară de factură tradițională.” Săpt. 10 II 78 p. 7. ◊ „Daniela Caraman Fotea, Florian Lungu. Disco-ghid-rock, ed. a II-a revăzută și adăugită.” Cont. 31 XI 79 p. 8 (din disco + ghid + rock)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri

ghid, ghizi pl. (cei care arată cuiva drumul), -duri pl. (cărțile ce cuprind indicații de călătorie).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

Intrare: ghid (carte)
ghid2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghid
  • ghidul
  • ghidu‑
plural
  • ghiduri
  • ghidurile
genitiv-dativ singular
  • ghid
  • ghidului
plural
  • ghiduri
  • ghidurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghid (carte)

etimologie: