2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deprimáre sf [At: VLAHUȚĂ, D. 18 / Pl: ~mắri / E: deprima] 1 Mâhnire. 2 Descurajare. 3 Depresiune (3).

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Starea unei persoane descurajate; depresie (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Starea celui deprimat; depresiune, descurajare, mîhnire. Starea asta a lui, de descurajare și deprimare morală, căuta... să se formuleze in fraze cumpănite. VLAHUȚĂ, O. A. III 13.

deprimáre (de-pri-) s. f., g.-d. art. deprimắrii; pl. deprimắri

deprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. deprimării; pl. deprimări

DEPRIMÁRE s. v. descurajare.

DEPRIMÁRE s.f. Depresiune, mâhnire, descurajare. [< deprima].

DEPRIMÁRE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. (< deprima)

deprimare f. înfundare, apăsare (și fig.): o deprimare morală.

*deprimáre f. Depresiune. Descurajare.

deprimá vt [At: I. TEODOREANU, M. II, 325 / Pzi: deprím / E: fr déprimer] A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare Si: a mâhni, a întrista, a descuraja.

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresie sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A produce (cuiva) o stare de depresiune; a mîhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). L-a deprimat moartea mamei lui.

deprimá (a ~) (de-pri-) vb., ind. prez. 3 deprímă

deprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. deprím, 3 sg. și pl. deprímă

DEPRIMÁ vb. v. descuraja.

A deprima ≠ a îmbărbăta, a încuraja

DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].

Intrare: deprima
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deprima deprimare deprimat deprimând singular plural
depri deprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deprim (să) deprim deprimam deprimai deprimasem
a II-a (tu) deprimi (să) deprimi deprimai deprimași deprimaseși
a III-a (el, ea) depri (să) deprime deprima deprimă deprimase
plural I (noi) deprimăm (să) deprimăm deprimam deprimarăm deprimaserăm, deprimasem*
a II-a (voi) deprimați (să) deprimați deprimați deprimarăți deprimaserăți, deprimaseți*
a III-a (ei, ele) depri (să) deprime deprimau deprima deprimaseră
Intrare: deprimare
deprimare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deprimare deprimarea
plural deprimări deprimările
genitiv-dativ singular deprimări deprimării
plural deprimări deprimărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)