2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Starea unei persoane descurajate; depresie (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.

deprimare sf [At: VLAHUȚĂ, D. 18 / Pl: ~mări / E: deprima] 1 Mâhnire. 2 Descurajare. 3 Depresiune (3).

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.

DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Starea celui deprimat; depresiune, descurajare, mîhnire. Starea asta a lui, de descurajare și deprimare morală, căuta... să se formuleze în fraze cumpănite. VLAHUȚĂ, O. A. III 13.

DEPRIMÁRE s.f. Depresiune, mâhnire, descurajare. [< deprima].

DEPRIMÁRE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. (< deprima)

deprimare f. înfundare, apăsare (și fig.): o deprimare morală.

*deprimáre f. Depresiune. Descurajare.

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresie sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.

deprima vt [At: I. TEODOREANU, M. II, 325 / Pzi: deprím / E: fr déprimer] A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare Si: a mâhni, a întrista, a descuraja.

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.

DEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A produce (cuiva) o stare de depresiune; a mîhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). L-a deprimat moartea mamei lui.

DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere].

DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. (< fr. déprimer, lat. deprimere)

A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în stare de depresiune; a dezola. /<fr. déprimer

deprimà v. 1. a produce o depresiune: loviturile deprimă oasele craniului; 2. fig. a căuta să deprețieze, a înjosi: a deprima virtutea.

*deprím, a -á v. tr. (fr. déprimer, d. lat. dé-primo, -primere, care vinde d. prémere, a apesa. V. com-prim). Las în jos, turtesc: ploile deprimase terenu. Fig. Descurajez, întristez: moartea tatăluĭ luĭ îl deprimase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deprimáre (de-pri-) s. f., g.-d. art. deprimắrii; pl. deprimắri

deprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. deprimării; pl. deprimări

deprimá (a ~) (de-pri-) vb., ind. prez. 3 deprímă

arată toate definițiile

Intrare: deprimare
deprimare substantiv feminin
  • silabație: de-pri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprimare
  • deprimarea
plural
  • deprimări
  • deprimările
genitiv-dativ singular
  • deprimări
  • deprimării
plural
  • deprimări
  • deprimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deprima
  • silabație: de-pri-ma info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprima
  • deprimare
  • deprimat
  • deprimatu‑
  • deprimând
  • deprimându‑
singular plural
  • depri
  • deprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deprim
(să)
  • deprim
  • deprimam
  • deprimai
  • deprimasem
a II-a (tu)
  • deprimi
(să)
  • deprimi
  • deprimai
  • deprimași
  • deprimaseși
a III-a (el, ea)
  • depri
(să)
  • deprime
  • deprima
  • deprimă
  • deprimase
plural I (noi)
  • deprimăm
(să)
  • deprimăm
  • deprimam
  • deprimarăm
  • deprimaserăm
  • deprimasem
a II-a (voi)
  • deprimați
(să)
  • deprimați
  • deprimați
  • deprimarăți
  • deprimaserăți
  • deprimaseți
a III-a (ei, ele)
  • depri
(să)
  • deprime
  • deprimau
  • deprima
  • deprimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deprimare

etimologie:

  • vezi deprima
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

deprima

etimologie: