DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. (În forma depresie) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, ulterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, iar puterea de cumpărare a populației rămâne redusă. [Pr.: -si-u-. – Var.: depresie s. f.] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

depresiune sf [At: CULIANU, C. 10, cf 71 / V: depresie (3) / Pl: ~ni / E: fr dépression, lat depressio, -onis] 1 Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2 Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. 3 (Fig) Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște). 4 (Ecn) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute, în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației. 5 (Pgn) Coborâre. 6 Turtire. 7 (Îs) ~ barometrică Coborâre a coloanei de mercur în tubul barometrului, prin micșorarea presiunii atmosferice. 8 (Îs) ~ aparentă (sau a orizontului aparent) Distanță unghiulară între orizontul adevărat și cel aparent.

DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare. 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Fază a ciclului economic, posterioară crizei economice, în care producția se menține la un nivel scăzut, mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute, în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației. [Pr.: -si-u-] – Din fr. dépression, lat. depressio, -onis.

DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decît regiunile înconjurătoare. Depresiunea subcarpatică. ▭ Clima depresiunii Mării Caspice se va schimba radical. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2385. Îndoituri, depresiuni... se detaliau în transparența desăvîrșită a aerului. IBRĂILEANU, A. 125. 2. (Uneori determinat de «atmosferică» sau «barometrică») Vîrtej de aer (cu diametrul de cîteva sute de kilometri) în care presiunea aerului este mai mică decît în regiunile vecine și care aduce timp rău în locurile pe unde trece. II. Fig. 1. Stare sufletească de tristețe asociată uneori cu neliniște; descurajare, deprimare. Pacea tristă a acestor așezări îi sporea și mai mult depresiunea sufletească. SADOVEANU, Z. C. 283. 2. (În orînduirea capitalistă) Scădere a valorilor de rentă, a acțiunilor etc., scădere a prețurilor, care survine în urma unei crize economice. – Pronunțat: -si-u-.

DEPRESIUNE s.f. I. 1. Întindere de teren înconjurată de înălțimi; adîncitură de teren de întindere mare. 2. Presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-un loc, oarecare. II. (Fig.) Tristețe (profundă), mîhnire; deprimare. III. Scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză. [Pron. -si-u-. / cf. fr. dépression, lat. depressio].

DEPRESIUNE s. f. 1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime. 3. presiune mai mică decât cea de referință. ♦ ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare. 5. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză. (< fr. dépression, lat. depressio)

DEPRESIUNE ~i f. 1) geogr. Formă de relief concavă, aflată la un nivel mai jos în comparație cu regiunile din jur; adâncitură a reliefului. ◊ ~ atmosferică zonă atmosferică cu presiune scăzută, favorabilă formării ciclonilor. 2) fig. Stare (patologică) de apăsare sufletească profundă și persistentă; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. dépression, lat. depressio, ~onis

depresiune f. 1. lăsare în jos, înfundare: depresiune de teren; 2. coborîrea mercuriului în tubul barometrului.

*depresiúne f. (lat. depréssio, -ónis. V. presiune). Lăsare în jos, turtire: din cauza ploilor s’a produs o depresiune de teren. Fiz. Depresiunea mercuruluĭ din barometru din cauza presiuniĭ aeruluĭ. Fig. Descurajare, întristare.

DEPRESIE s. f. v. depresiune.

depresiune (formă de relief; criză economică) (desp. de-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. depresiunii; pl. depresiuni

depresiune (formă de relief, criză economică) (de-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. depresiunii; pl. depresiuni

depresiune s. f. (sil. -pre-si-u-) → presiune

depresiune (i-u)

depresiune.

depresie (deprimare) (desp. de-pre-si-e) s. f., art. depresia (desp. -si-a), g.-d. art. depresiei; pl. depresii, art. depresiile (desp. -si-i-)

depresie (deprimare) (de-pre-si-e) s. f., g.-d. art. depresiei; pl. depresii

DEPRESIUNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munți pot exista numeroase ~.) 2. (GEOGR.) depresiune oceanică = fosă abisală, groapă abisală. 3. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

DEPRESIUNE s. 1. (GEOGR.) (pop.) lăsătură. (În munți pot exista numeroase ~.) 2. demoralizare, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~ a unui nevrotic.)

Depresiune ≠ ridicătură

depresiune, (engl.= depresion) formă de relief negativ și/sau zonă tectonică afundată în raport cu terenurile din jur, întotdeauna regiuni mai înalte. Din p.d.v. geologic principalele tipuri sunt: d. intermontane – închise de un lanț muntos și având ca fundament un așa-zis masiv median, ex.: D. Transilvaniei; d. intramontane – situate în interiorul unei arii orogene și formate ulterior momentului principal al tectogenezei, ex.: D. Petroșani și d. premontane – situate la exteriorul unei catene orogene adesea asime-trică și cu fundament mixt, tip orogen și plat. (vorland) ex.: D. Getică

HAȚEG 1. Depresiunea ~ (Țara Hațegului), depresiune tectono-erozivă cuprinsă între M-ții Retezat, Poiana Ruscăi și Sebeșului, împărțită de dealurile Dumbrava, Ploștina și Poieni în două subunități: Hațeg și Pui. Supr.: c. 380 km². În compartimentul de V (Hațeg) are un relief de câmpie piemontană străbătută de râuri paralele, colectate de Strei. În SE comunică cu Depr. Petroșani, prin pasul Merișor (756 m), în SV cu culoarul Timișului, prin Poarta de Fier a Transilvaniei (699 m), iar în N cu culoarul Mureșului, prin „poarta” de la Subcetate, pe valea Streiului. Climă răcoroasă (temp. medie anuală: 6-8°C); precipitații medii anuale în jur de 800 mm. Culturi cerealiere, pomicultură și creșterea animalelor. Menționată în Diploma Ioaniților (1247). Cunoscută și sub denumirea de Hațeg-Pui. 2. Oraș în jud. Hunedoara, în depresiunea omonimă; 12.604 loc. (1998). Ind. textilă (prelucr. lânii), a conf. și de prelucr. a lemnului; produse alim. (preparate din carne și lapte, conserve din legume și fructe, bere); abator. Centru pomicol. În apropiere, în pădurea Slivuț (40 ha), se află o rezervație naturală de zimbri și cerbi. Importantă zonă etno-folclorică. Muzeu etnografic. Menționat documentar în sec. 15 și apoi oraș grăniceresc în 1764. Biserica Sf. Nicolae (sec. 19). În satul Silvașu de Sus de află mănăstirea Prislop, cu biserica Sf. Evanghelist Ioan (sec. 15).

MĂRGINIMEA SIBIULUI sau DEPRESIUNEA MĂRGINIMII, denumire atribuită de geograful Vintilă Mihăilescu celor două depresiuni (Săliște și Sibiu) de la poalele Carpaților Meridionali, separate de Măgura Beleunța (630 m alt.), ce grupează laolaltă o extinsă ghirlandă de sate mari ale mărginenilor (nume sub care este cunoscută, în secolele trecute, populația românească din această zonă, proprietari de mari turme de oi).. M.S., limitată la N de anticlinalul de la Ocna Sibiului, este considerată de tip subcarpatic, fiind, totodată, o importantă zonă etnografică și folclorică.

OAȘ 1. Munții ~, unitate montană joasă (400-800 m alt.), situată în lanțul vulcanic din NV Carpaților Orientali, între granița de N a României și pasul Huta-Certeze de pe cursul superior al râului Valea Rea. Sunt alcătuiți din lave andezitice care acoperă depozitele de marne, argile și gresii miocene. Au aspectul unui platou larg, fragmentat, dominat de mai multe vârfuri cu adpect de domuri. Alt. max.: 869 m (vf. Obârșiei). Expl. de min. neferoase complexe și de mat. de costr. Păduri de fag și de gorun în alternanță cu pajiști. 2. Depresiunea ~ sau Țara Oașului, depresiune de origine tectono-vulcanică, situată pe Valea Turului, între M-ții Oaș și Gutâi. Supr.: c. 550 km². Relief variat, cu altitudini medii reduse, în cadrul căruia se disting dealuri piemontane (400-600 m alt.), martori de eroziune, câmpii piemontane (200-400 m alt.), terase și lunci. Compartimentată în trei bazinete: Negrești, Târșolț și Cămârzana. Climă răcoroasă cu inversiuni de temperatură iarna. Temp. medie anuală este de 8-9°C; precipitații moderate: 700-950 mm/an. Păduri de fag și conifere. Expl. forestiere și miniere (bentonite la Racșa). Izvoare minerale (Bixad, Luna, Valea Mariei). Zonă etnografică și folclorică în care muzica populară, dansul, portul popular oșenesc și tradițiile populare și-au păstrat vitalitatea.

PETROȘANI 1. Depresiunea ~, depresiune intramontană, de origine tectonică, situată în V Carpaților Meridionali, între M-ții Retezat, Șureanu, Parâng și Vâlcan, la 550-650 m alt. Axată pe cursul superior al Jiului, depresiunea are formă triunghiulară, alungită pe direcția SV-NE, pe o lungime de 45 km și o lățime ce variază între 3 km în V și 9 km în E. Supr.: c. 160 km². Comunică cu depr. Hațeg-Pui prin pasul Merișor și cu Depresiunea Subcarpatică Olteană prin pasul Lainici. Relief reprezentat prin terase și piemonturi de eroziune care fac trecerea spre zona montană înconjurătoare. Climă răcoroasă (media anuală 6°C). Însemnate zăcăminte de cărbune. Numeroase așezări cu profil minier; ca bazin carbonifer este cunoscută și sub denumirea de Valea Jiului. 2. Municipiu în jud. Hunedoara, pe Jiul de Est, în depresiunea cu același nume; 46.472 loc. (2003). Important centru carbonifer pentru exploatarea și prelucr. huilei. Constr. de utilaj minier; prefabricate de beton, mobilă, cherestea. Fabrică de tricotaje. Aparataj electrotehnic. Universitate tehnică pentru minerit. Teatrul dramatic „I.D. Sârbu” (1948). Muzeul mineritului (1961). Biserica Sf. Treime (1940-1944); biserică romano-catolică (1880); biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18). Localit. P. a luat ființă în sec. 17 prin stabilirea în această zonă a unor păstori veniți din Țara Hațegului și este menționată documentar în 1850. Declarată oraș în 1930 și municipiu la 17 febr. 1968.