2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ◊ Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

depreciere sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 219 / V: (înv) ~iare, ~ețiare, ~eți~ / Pl: ~ri / E: deprecia] 1 Apreciere sub valoarea reală Si: depreciat1 (1). 2 Nesocotire a valorii Si: depreciat1 (2). 3 Devalorizare.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a deprecia. 1. Nesocotire a valorii. 2. Devalorizare a unor valori materiale. – Pronunțat: -ci-e-.

DEPRECIÉRE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

depreciá [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~iéz / E: fr déprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa reală. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa reală. Căutînd să deprecieze tocmai ceea ce constituie forța realistă a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar niște păpuși. CARAGIALE, O. I 36 (Prefață). 2. A face să scadă, a micșora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagnațiunea lor, depreciază pămîntul. I. IONESCU, D. 174. – Pronunțat: -ci-a.

DEPRECIÁ vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].

DEPRECIÁ vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)

A SE DEPRECIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre monede, hârtii de valoare) A-și reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

A DEPRECIÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia; a subestima; a subevalua. 2) A face să se deprecieze. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

deprețià v. a scădea prețul, valoarea, meritul.

*depreciéz v. tr. (fr. dé-précier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, disprețuĭesc). Micșorez valoarea unuĭ lucru saŭ meritu cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

depreciere (de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. deprecierii; pl. deprecieri

depreciére s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri

deprecia (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreciază, 1 pl. depreciem (-ci-em); conj. prez. 3 deprecieze; ger. depreciind (-ci-ind)

depreciá vb. (sil. -pre-ci-a), ind. prez. 1 sg. depreciéz, 3 sg. și pl. depreciáză, 1 pl. depreciém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. depreciéze; ger. depreciínd (sil. -ci-ind)

deprecia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. depreciază, 1 pl. depreciem, ger. depreciind)

depreciez, -ciază 3, cieze 3 conj., -ciere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPRECIÉRE s. v. bagatelizare, minimalizare, subapreciere, subestimare, subevaluare.

DEPRECIÉRE s. 1. v. devalorizare. 2. v. degradare.

DEPRECIERE s. 1. demonetizare, devalorizare. (~ unor semne băneșii.) 2. degradare. (~ unor mărfuri perisabile.)

depreciere s. v. MINIMALIZARE. SUBAPRECIERE. SUBESTIMARE. SUBEVALUARE.

Depreciere ≠ supraapreciere, supraestimare, supraevaluare

DEPRECIÁ vb. v. bagateliza, minimaliza, subaprecia, subestima, subevalua.

DEPRECIÁ vb. 1. v. devaloriza. 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)

deprecia vb. v. BAGATELIZA. MINIMALIZA. SUBAPRECIA. SUBESTIMA. SUBEVALUA.

DEPRECIA vb. 1. a (se) demonetiza, a (se) devaloriza. (A ~ un semn bănesc nominal.) 2. a (se) degrada. (O marfă perisabilă care s-a ~.)[1]

  1. În original, cuv. greșit acc.: deprecia. LauraGellner

A deprecia ≠ a supraaprecia, a supraestima, a supraevalua

Intrare: depreciere
depreciere substantiv feminin
  • silabație: de-pre-ci-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depreciere
  • deprecierea
plural
  • deprecieri
  • deprecierile
genitiv-dativ singular
  • deprecieri
  • deprecierii
plural
  • deprecieri
  • deprecierilor
vocativ singular
plural
depreciare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depreciare
  • depreciarea
plural
  • deprecieri
  • deprecierile
genitiv-dativ singular
  • deprecieri
  • deprecierii
plural
  • deprecieri
  • deprecierilor
vocativ singular
plural
deprețiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprețiare
  • deprețiarea
plural
  • deprețieri
  • deprețierile
genitiv-dativ singular
  • deprețieri
  • deprețierii
plural
  • deprețieri
  • deprețierilor
vocativ singular
plural
deprețiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprețiere
  • deprețierea
plural
  • deprețieri
  • deprețierile
genitiv-dativ singular
  • deprețieri
  • deprețierii
plural
  • deprețieri
  • deprețierilor
vocativ singular
plural
Intrare: deprecia
  • silabație: de-pre-ci-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprecia
  • depreciere
  • depreciat
  • depreciatu‑
  • depreciind
  • depreciindu‑
singular plural
  • deprecia
  • depreciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depreciez
(să)
  • depreciez
  • depreciam
  • depreciai
  • depreciasem
a II-a (tu)
  • depreciezi
(să)
  • depreciezi
  • depreciai
  • depreciași
  • depreciaseși
a III-a (el, ea)
  • deprecia
(să)
  • deprecieze
  • deprecia
  • deprecie
  • depreciase
plural I (noi)
  • depreciem
(să)
  • depreciem
  • depreciam
  • depreciarăm
  • depreciaserăm
  • depreciasem
a II-a (voi)
  • depreciați
(să)
  • depreciați
  • depreciați
  • depreciarăți
  • depreciaserăți
  • depreciaseți
a III-a (ei, ele)
  • deprecia
(să)
  • deprecieze
  • depreciau
  • deprecia
  • depreciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

depreciere, deprecierisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: devalorizare
    • 1.1. Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. DEX '09
etimologie:
  • vezi deprecia DEX '09 DEX '98 DN

deprecia, depreciezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.