2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depreciere sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 219 / V: (înv) ~iare, ~ețiare, ~eți~ / Pl: ~ri / E: deprecia] 1 Apreciere sub valoarea reală Si: depreciat1 (1). 2 Nesocotire a valorii Si: depreciat1 (2). 3 Devalorizare.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ◊ Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a deprecia. 1. Nesocotire a valorii. 2. Devalorizare a unor valori materiale. – Pronunțat: -ci-e-.

DEPRECIÉRE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].

depreciá [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~iéz / E: fr déprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa reală. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.

depreciare sf vz depreciere

deprețiare sf vz depreciere

deprețiere sf vz depreciere

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.

DEPRECIÁ, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa reală. Căutînd să deprecieze tocmai ceea ce constituie forța realistă a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar niște păpuși. CARAGIALE, O. I 36 (Prefață). 2. A face să scadă, a micșora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagnațiunea lor, depreciază pămîntul. I. IONESCU, D. 174. – Pronunțat: -ci-a.

DEPRECIÁ vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].

DEPRECIÁ vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)

A SE DEPRECIÁ pers. 3 se ~ză intranz. (despre monede, hârtii de valoare) A-și reduce valoarea; a se devaloriza; a se demonetiza. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

A DEPRECIÁ ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A aprecia sub valoarea reală; a subaprecia; a subestima; a subevalua. 2) A face să se deprecieze. [Sil. -ci-a] /<fr. déprécier

deprețià v. a scădea prețul, valoarea, meritul.

*depreciéz v. tr. (fr. dé-précier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, disprețuĭesc). Micșorez valoarea unuĭ lucru saŭ meritu cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depreciére (de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri

depreciére s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri

depreciá (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreciáză, 1 pl. depreciém (-ci-em); conj. prez. 3 depreciéze; ger. depreciínd (-ci-ind)

arată toate definițiile

Intrare: depreciere
depreciere substantiv feminin
  • silabație: -pre-ci-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depreciere
  • deprecierea
plural
  • deprecieri
  • deprecierile
genitiv-dativ singular
  • deprecieri
  • deprecierii
plural
  • deprecieri
  • deprecierilor
vocativ singular
plural
depreciare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depreciare
  • depreciarea
plural
  • deprecieri
  • deprecierile
genitiv-dativ singular
  • deprecieri
  • deprecierii
plural
  • deprecieri
  • deprecierilor
vocativ singular
plural
deprețiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprețiare
  • deprețiarea
plural
  • deprețieri
  • deprețierile
genitiv-dativ singular
  • deprețieri
  • deprețierii
plural
  • deprețieri
  • deprețierilor
vocativ singular
plural
deprețiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprețiere
  • deprețierea
plural
  • deprețieri
  • deprețierile
genitiv-dativ singular
  • deprețieri
  • deprețierii
plural
  • deprețieri
  • deprețierilor
vocativ singular
plural
Intrare: deprecia
  • silabație: -pre-ci-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprecia
  • depreciere
  • depreciat
  • depreciatu‑
  • depreciind
  • depreciindu‑
singular plural
  • deprecia
  • depreciați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depreciez
(să)
  • depreciez
  • depreciam
  • depreciai
  • depreciasem
a II-a (tu)
  • depreciezi
(să)
  • depreciezi
  • depreciai
  • depreciași
  • depreciaseși
a III-a (el, ea)
  • deprecia
(să)
  • deprecieze
  • deprecia
  • deprecie
  • depreciase
plural I (noi)
  • depreciem
(să)
  • depreciem
  • depreciam
  • depreciarăm
  • depreciaserăm
  • depreciasem
a II-a (voi)
  • depreciați
(să)
  • depreciați
  • depreciați
  • depreciarăți
  • depreciaserăți
  • depreciaseți
a III-a (ei, ele)
  • deprecia
(să)
  • deprecieze
  • depreciau
  • deprecia
  • depreciaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)