12 definiții pentru minimaliza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINIMALIZÁ, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micșora nejustificat valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

minimaliza vt [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 9 / Pzi: ~zez / E: minimal + -iza] 1 A reduce la minimum valoarea, importanța cuiva sau a ceva, tratând ca pe un lucru lipsit de importanță Si: a bagateliza, a subaprecia. 2 A minimiza.

MINIMALIZÁ, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micșora pe nedrept valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

MINIMALIZÁ, minimalizez, vb. I. Tranz. A micșora pe nedrept valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei etc.; a bagateliza. V. desconsidera, deprecia.

MINIMALIZÁ vb. I. tr. A reduce la minimum, a micșora (ne)justificat importanța, valoarea unei persoane, a unui lucru etc.; a bagateliza. [< germ. minimalisieren].

MINIMALIZÁ vb. tr. a reduce la minim, a micșora importanța, valoarea; a subaprecia; a minimiza (1). (< germ. minimalisieren)

A MINIMALIZÁ ~éz tranz. (valoarea unei persoane, a unui lucru, a unei idei) A reduce la minimum; a subaprecia pe nedrept. /minimal + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

minimalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 minimalizeáză

minimalizá vb., ind. prez. 1 sg. minimalizéz, 3 sg. și pl. minimalizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINIMALIZÁ vb. a bagateliza, a subaprecia, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanța unui lucru.)

MINIMALIZA vb. a bagateliza, a subaprecia, a subestima, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanța unui lucru.)

A minimaliza ≠ a supraaprecia, a supraevalua, a supraestima

Intrare: minimaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • minimaliza
  • minimalizare
  • minimalizat
  • minimalizatu‑
  • minimalizând
  • minimalizându‑
singular plural
  • minimalizea
  • minimalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • minimalizez
(să)
  • minimalizez
  • minimalizam
  • minimalizai
  • minimalizasem
a II-a (tu)
  • minimalizezi
(să)
  • minimalizezi
  • minimalizai
  • minimalizași
  • minimalizaseși
a III-a (el, ea)
  • minimalizea
(să)
  • minimalizeze
  • minimaliza
  • minimaliză
  • minimalizase
plural I (noi)
  • minimalizăm
(să)
  • minimalizăm
  • minimalizam
  • minimalizarăm
  • minimalizaserăm
  • minimalizasem
a II-a (voi)
  • minimalizați
(să)
  • minimalizați
  • minimalizați
  • minimalizarăți
  • minimalizaserăți
  • minimalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • minimalizea
(să)
  • minimalizeze
  • minimalizau
  • minimaliza
  • minimalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minimaliza

etimologie:

  • Minimal + sufix -iza.
    surse: DEX '98 DEX '09