16 definiții pentru depreciere depreciare deprețiare deprețiere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. ◊ Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

depreciere sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 219 / V: (înv) ~iare, ~ețiare, ~eți~ / Pl: ~ri / E: deprecia] 1 Apreciere sub valoarea reală Si: depreciat1 (1). 2 Nesocotire a valorii Si: depreciat1 (2). 3 Devalorizare.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii; devalorizare. [Pr.: -ci-e-] – V. deprecia.

DEPRECIÉRE, deprecieri, s. f. Faptul de a deprecia. 1. Nesocotire a valorii. 2. Devalorizare a unor valori materiale. – Pronunțat: -ci-e-.

DEPRECIÉRE s.f. Faptul de a (se) deprecia; devalorizare. [Pron. -ci-e-. / < deprecia].

depreciare sf vz depreciere

deprețiare sf vz depreciere

deprețiere sf vz depreciere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depreciére (de-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri

depreciére s. f. (sil. -pre-ci-e-), g.-d. art. depreciérii; pl. depreciéri

depreciez, -ciază 3, cieze 3 conj., -ciere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRECIÉRE s. 1. v. devalorizare. 2. v. degradare.

DEPRECIÉRE s. v. bagatelizare, minimalizare, subapreciere, subestimare, subevaluare.

DEPRECIERE s. 1. demonetizare, devalorizare. (~ unor semne băneșii.) 2. degradare. (~ unor mărfuri perisabile.)

depreciere s. v. MINIMALIZARE. SUBAPRECIERE. SUBESTIMARE. SUBEVALUARE.

Depreciere ≠ supraapreciere, supraestimare, supraevaluare

Intrare: depreciere
depreciere substantiv feminin
  • silabație: de-pre-ci-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depreciere
  • deprecierea
plural
  • deprecieri
  • deprecierile
genitiv-dativ singular
  • deprecieri
  • deprecierii
plural
  • deprecieri
  • deprecierilor
vocativ singular
plural
depreciare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depreciare
  • depreciarea
plural
  • deprecieri
  • deprecierile
genitiv-dativ singular
  • deprecieri
  • deprecierii
plural
  • deprecieri
  • deprecierilor
vocativ singular
plural
deprețiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprețiare
  • deprețiarea
plural
  • deprețieri
  • deprețierile
genitiv-dativ singular
  • deprețieri
  • deprețierii
plural
  • deprețieri
  • deprețierilor
vocativ singular
plural
deprețiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deprețiere
  • deprețierea
plural
  • deprețieri
  • deprețierile
genitiv-dativ singular
  • deprețieri
  • deprețierii
plural
  • deprețieri
  • deprețierilor
vocativ singular
plural

depreciere depreciare deprețiare deprețiere

  • 1. Faptul de a (se) deprecia; nesocotire a valorii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: devalorizare
    • 1.1. Depreciere monetară = scădere a puterii de cumpărare a unei monede, cauzată de inflație sau de reducerea volumului de bunuri oferite spre vânzare.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi deprecia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN