2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

depravare sf [At: MACEDONSKI, O. II, 277 / Pl: ~vări / E: deprava] 1 Corupție. 2 Desfrâu.

DEPRAVÁRE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție (2), blestemăție, desfrâu, depravațiune. – V. deprava.

DEPRAVÁRE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție (2), blestemăție, desfrâu, depravațiune. – V. deprava.

DEPRAVÁRE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție, stricăciune, desfrînare. Principesele sînt niște copile aproape, dar depravarea e în ochii lor. MACEDONSKI, O. II 277.

DEPRAVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; desfrânare, descompunere morală; corupție; depravațiune. [< deprava].

depravare f. 1. alterațiune: depravarea sângelui; 2. fig. stricat: inimă depravată.

deprava vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.

DEPRAVÁ, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.

DEPRAVÁ vb. I. refl. A fi desfrânat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].

DEPRAVÁ vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)

A SE DEPRAVÁ mă ~éz intranz. A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica. /<fr. dépraver, lat. depravare

depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.

*depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre.

*depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depraváre (de-pra-) s. f., g.-d. art. depravắrii; pl. depravắri

depraváre s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. depravării; pl. depravări

!depravá (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depraveáză

depravá vb. (sil. -pra-), ind. prez. 1 sg. depravéz, 3 sg. și pl. depraveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupție.

DEPRAVARE s. 1. corupere, decădere, pervertire, stricare, viciere, (înv.) degradație. (~ moravurilor.) 2. corupție, decadență, decădere, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

arată toate definițiile

Intrare: depravare
depravare substantiv feminin
  • silabație: -pra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depravare
  • depravarea
plural
  • depravări
  • depravările
genitiv-dativ singular
  • depravări
  • depravării
plural
  • depravări
  • depravărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deprava
  • silabație: -pra-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deprava
  • depravare
  • depravat
  • depravatu‑
  • depravând
  • depravându‑
singular plural
  • depravea
  • depravați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • depravez
(să)
  • depravez
  • depravam
  • depravai
  • depravasem
a II-a (tu)
  • depravezi
(să)
  • depravezi
  • depravai
  • depravași
  • depravaseși
a III-a (el, ea)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • deprava
  • depravă
  • depravase
plural I (noi)
  • depravăm
(să)
  • depravăm
  • depravam
  • depravarăm
  • depravaserăm
  • depravasem
a II-a (voi)
  • depravați
(să)
  • depravați
  • depravați
  • depravarăți
  • depravaserăți
  • depravaseți
a III-a (ei, ele)
  • depravea
(să)
  • depraveze
  • depravau
  • deprava
  • depravaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)