2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din fr. dépendant.

DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din fr. dépendant.

DEPENDÉNȚĂ, dependențe, s. f. 1. Situația de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. ♦ (Jur.) Subordonare economică, politică etc. a unei țări, a unui teritoriu față de o putere străină, prin limitarea libertății naționale, a dreptului suveran de a hotărî asupra dezvoltării sale. 2. (Mat.) Relația dintre diferitele valori ale unei variabile cărora le corespund valori ale altei variabile. 3. Tulburare psihică manifestată prin lipsă de inițiativă, prin atașament total față de unele persoane. 4. Stare patologică datorată obișnuinței de a consuma alcool, stupefiante, medicamente. – Din fr. dépendance.

dependént, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 241/25 / V: (înv) ~dínte / Pl: ~nți, ~e / E: fr dépendant] 1 Care depinde (de cineva sau ceva). 2 Care nu este autonom.

dependență sf [At: VĂCĂRESCUL, GR. 124/7 / V: ~dințe, (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: fr dépendance] 1 Situație de a fi dependent (1-2). 2 Stare de subordonare. 3 Supunere. 4 (Mat) Proprietate a valorilor unei variabile de a corespunde valorilor altei variabile. 5 (Lpl) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. 6 (Îs) ~a drumului Ansamblu al lucrărilor și al accesoriilor unui drum.

DEPENDÉNȚĂ, dependențe, s. f. Situația de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance.

DEPENDÉNT, -Ă, dependenți, -te, adj. Care depinde, care atîrnă (de cineva sau ceva); (despre țări) lipsit de autonomie economică sau politică, stăpînit și exploatat de alt stat. Mișcarea de eliberare a popoarelor din țările dependente și coloniale.

DEPENDÉNȚĂ s. f. Stare de atîrnare, de subordonare; supunere. Lipsa de comerț nedînd o dezvoltare stării de mijloc, ea, ca și poporul, se afla slabă în privința boierilor și după organizația militară a țării, în dependența de un soldat de șeful său. BĂLCESCU, O. II 15.

DEPENDÉNT, -Ă adj. Care depinde (de cineva, de ceva); subordonat, supus, în stare de dependență economică sau politică. [< fr. dépendant].

DEPENDÉNȚĂ s.f. 1. Situația de a fi dependent; stare de subordonare; atârnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. ◊ Dependența drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dépendance].

DEPENDÉNT, -Ă adj. care depinde (de cineva, de ceva). (< fr. dépendant)

DEPENDÉNȚĂ s. f. 1. situația de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată. ♦ ~ a drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicație cronică rezultând din absorbția repetată a unui drog sau medicament și care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbție. (< fr. dépendance)

DEPENDÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care depinde (de ceva sau de cineva); în stare de dependență; subordonat. 2) (despre state, teritorii) Care este lipsit de autonomie (economică sau politică); lipsit de independență. /<fr. dépendent

DEPENDÉNȚĂ f. 1) Situație de dependent. 2) Relație reciprocă; reciprocitate; corelație. [G.-D. dependenței] /<fr. dépendance

dependență f. 1. stare de supunere; 2. accesoriul unui lucru principal: dependențele casei.

*dependént, -ă adj. (lat. dépendens, -éntis). Care depinde de altu, subordonat, supus: semănăturile-s dependente de ploaĭe, Pocuția era dependentă de Moldova.

*dependénță f., pl. e (d. dependent; fr. dépendance). Subordonare, supunere: dependența Egiptuluĭ față de Anglia. Pl. Părțĭ accesoriĭ ale uneĭ case (heĭuri), ca șoproane, grajdurĭ, camere maĭ micĭ ș.a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dependént adj. m., pl. dependénți; f. dependéntă, pl. dependénte

dependénță (subordonare) s. f., g.-d. art. dependénței; pl. dependénțe

dependént adj. m., pl. dependénți; f. sg. dependéntă, pl. dependénte

arată toate definițiile

Intrare: dependent
dependent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dependent
  • dependentul
  • dependentu‑
  • dependentă
  • dependenta
plural
  • dependenți
  • dependenții
  • dependente
  • dependentele
genitiv-dativ singular
  • dependent
  • dependentului
  • dependente
  • dependentei
plural
  • dependenți
  • dependenților
  • dependente
  • dependentelor
vocativ singular
plural
Intrare: dependență
dependență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dependență
  • dependența
plural
  • dependențe
  • dependențele
genitiv-dativ singular
  • dependențe
  • dependenței
plural
  • dependențe
  • dependențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dependent

  • 1. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: subordonat supus un exemplu
    exemple
    • Mișcarea de eliberare a popoarelor din țările dependente și coloniale.
      surse: DLRLC

etimologie:

dependență

  • 1. Situația de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere.
    exemple
    • Lipsa de comerț nedînd o dezvoltare stării de mijloc, ea, ca și poporul, se afla slabă în privința boierilor și după organizația militară a țării, în dependența de un soldat de șeful său. BĂLCESCU, O. II 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. științe juridice Subordonare economică, politică etc. a unei țări, a unui teritoriu față de o putere străină, prin limitarea libertății naționale, a dreptului suveran de a hotărî asupra dezvoltării sale.
      surse: DEX '09
  • 2. Relație reciprocă.
    surse: NODEX sinonime: corelație reciprocitate
    • 2.1. matematică Relația dintre diferitele valori ale unei variabile cărora le corespund valori ale altei variabile.
      surse: DEX '09 DN
  • 3. Tulburare psihică manifestată prin lipsă de inițiativă, prin atașament total față de unele persoane.
    surse: DEX '09
  • 4. Stare patologică datorată obișnuinței de a consuma alcool, stupefiante, medicamente.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 5. (la) plural Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată.
    surse: DN
    • 5.1. Dependența drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii ale unui drum.
      surse: DN

etimologie: