14 definiții pentru reciprocitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reciprocitate sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~tăți / E: fr réciprocité] 1 Însușirea de a fi reciproc (1). 2 Însușirea de a angaja în egală măsură părțile contractante. 3 Asigurare făcută de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l asigură la rândul său. 4 (Mat) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca (6) celeilalte. 5 (Fiz) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii.

RECIPROCITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Aplicare de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l aplică la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas, -atis.

RECIPROCITÁTE, reciprocități, s. f. 1. Însușirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare făcută de către un stat altui stat, cu care întreține relații diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urmă stat i-l asigură la rândul său. 2. (Mat.) Relație între două numere, ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-și schimba forma și traiectoria atunci când este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. réciprocité, lat. reciprocitas,-atis.

RECIPROCITÁTE, reciprocități, s. f. Faptul de a fi reciproc; însușire a ceea ce este reciproc.

RECIPROCITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este reciproc. [Cf. fr. réciprocité].

RECIPROCITÁTE s. f. însușirea de a fi reciproc. (< fr. réciprocité, lat. reciprocitas)

RECIPROCITÁTE ~ăți f. 1) Caracter reciproc. ~ în relații. 2) fiz. Proprietate a razelor luminoase de a nu se modifica la inversarea sensului de propagare a acestora. /<fr. réciprocité

reciprocitate f. starea celor reciproce.

*reciprocitáte f. (lat. reciprócitas, -átis). Starea și caracteru de a fi reciproc: reciprocitate de sentimente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reciprocitáte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitắții

reciprocitáte s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reciprocității; pl. reciprocități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECIPROCITÁTE s. v. mutualitate.

RECIPROCITATE s. (rar) mutualitate. (Relații de ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

reciprocitate, reciprocități s. f. (pub.) înțelegere prin care două echipe sportive înscrise într-un campionat obțin, pe rând, victoria în meciul jucat pe teren propriu.

Intrare: reciprocitate
reciprocitate substantiv feminin
  • silabație: -pro-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reciprocitate
  • reciprocitatea
plural
  • reciprocități
  • reciprocitățile
genitiv-dativ singular
  • reciprocități
  • reciprocității
plural
  • reciprocități
  • reciprocităților
vocativ singular
plural